Știu că aveți și cercetători chinezi acolo. De unde vin ei și cât timp au durat demersurile pentru angajarea şi aducerea lor în România și chiar poate pentru echivalarea studiilor lor?

Cei 200 sunt de trei categorii aproximativ egale. Sunt cercetători care vin de la instituții de cercetare din România, universități, o altă treime sunt cercetători români care s-au întors din alte țări, din diferite stagii ale carierei lor profesionale, unii au terminat studiile doctorale sau post-doctorale, alții sunt tineri cercetători, alții sunt deja cercetători consacrați sau ingineri din mari companii din lume care au venit la Măgurele. Sigur, există o componentă de a veni acasă, dar cea mai importantă componentă a motivării lor să vină la ELI este faptul că este un centru cu totul nou, cu tematică exotică aș putea spune, cu o tematică care nu s-a mai abordat până acum în lume și îi atrage. Și o altă treime sunt străini care atrași de tematica științifică a noului centru au hotărât să vină în România. Unii vin pe perioadă determinată, mai ales cei tineri, pe poziții de asistenți în cercetare post-doctorală, alții în cercetare fiind la doctorat, alții sunt pe perioadă nedeterminată, și s-au stabilit în România. Între aceștia sunt și trei din China. Sunt doi cercetători juniori și un inginer. Deci avem și cercetători din China.

În ce cercetări sunt implicați ei și cum este colaborarea cu ei?

Sunt foarte buni, sigur că a fost rațiunea pentru care au fost selectați și, în principal, sunt experimente de fizică nucleară cu ajutorului laserului de mare putere. M-ați întrebat anterior despre modul în care sunt admiși în România în sistemul de cercetare. E un sistem greoi mai ales pentru cei care nu vin din Uniunea Europeană. Recunoașterea diplomelor e un proces pe care noi îl considerăm de prea multă durată, deci durează câteva luni, însă e rezolvabil.