Din experienţa dvs., mai citesc copiii cărţi de poveşti de pe tradiţionala hârtie dacă nu le au pe o tabletă sau pe un laptop sau chiar pe telefon?

Da, e adevărat că cărţile pentru copii au de dus acum o bătălie cu tehnologia. Eu cred că mai ales când sunt mici, copiilor li se citesc cărţi pe hârtie în continuare. Ei dacă au alternative şi dacă văd în familie că cititul este o obişnuinţă şi că există cărţi în casă, atunci cumva preiau şi ei lucrul acesta. Evident că dacă îşi văd părinţii stând non-stop cu nasul în smartphone, vor face şi ei acelaşi lucru şi n-are rost să ne supărăm şi să îi trimitem să mai pună şi ei mâna pe o carte, dacă tu ca părinte nu faci asta, altfel e greu de concurat cu tehnologia, cu jocurile mai ales, pentru că cărţi pentru cei foarte mici nu cred că sunt în variantă digitală, cel puţin în România nu ştiu, în China poate există. Da, cred că ele vor supravieţui pe hârtie în măsura în care rămân un obiect frumos, s-ar putea ca peste 20 de ani să nu mai existe, habar nu avem cum va arăta viitorul.

Cum creştem astăzi un copil pentru a deveni în viitor un cititor pasionat?

Cred că un prim pas este familia şi exemplul pe care copilul îl are sau nu îl are în familie, adică dacă părinţii iubesc cărţile şi au obiceiul ăsta, cu siguranţă ceva-ceva se va transfera şi către copil. Apoi, cred că ei trebuie lăsaţi de la vârsta în care încep să citească singuri să-şi aleagă titlurile, deşi nouă ca părinţi ne vine uneori să le impunem anumite lecturi care ştiam noi că erau pe vremea noastră, dar multe dintre ele nu prea mai vorbesc copiilor în ziua de azi şi e bine să-i lăsăm ca să-şi aleagă, ca ei să simtă că-i o bucurie cititul şi că e o chestie pe care o faci de plăcere nu pentru că ţi se impune din afară. E destul de greu, pentru că şi eu am uneori tendinţa asta pentru că ştiu eu ce-mi plăcea mie să citesc pe vremea mea, iar copiii de azi au cumva alte preferinţe, se îndreaptă către alte zone, există mult mai multă literatură pentru ei decât exista pe vremea noastră, multe alte genuri, genul fantasy, comic books, o groază de variante. Şi apoi mi se pare foarte important şi rolul şcolii în a dezvolta plăcerea de a citi pur şi simplu de multe ori prin felul în care sunt prezentate cărţile în şcoală şi în care copiii sunt puşi să facă nişte analize aşa pe şabloane bine stabilite, ei îşi cam pierd în momentul acela plăcerea, li se pare că e ceva impus. Mie mi s-ar părea important să existe ore de lectură în şcoli şi să vină oameni care pot să fie modele pentru copii, de la oameni publici până la scriitori sau artişti, şi care pur şi simplu să le citească copiilor.

Adina Rosetti a debutat la editura Curtea Veche, în 2010, cu romanul Deadline, iar în 2015 a publicat volumul de proză scurtă De zece ori pe buze. În 2014, scriitoarea a abordat un alt gen: cărți pentru copii. (Nina F. Gherman)