"Sunt absolvent de jurnalism. Am descoperit acest film în lista celor proiectate la Festivalul Internațional de Film de la Beijing 2019. Îmi doresc să învăţ mai multe lucruri despre filmul românesc. Aceasta a fost o ocazie foarte bună. Am procurat biletul de pe Piaopiao la ora 00.00 chiar în ziua în care a început vânzarea. Știu că biletele s-au epuizat repede, dar la acea ora a fost mai uşor de găsit. Am înțeles filmul în linii mari. Am știut că a fost realizat în contextul mișcărilor din anii '60 din diferite țări. Aproape toţi intelectualii din statele lumii se gândeau la direcția de urmat. Din explicațiile celor doi critici români de film, am înţeles că autorităţile române de atunci exercitau presiuni ideologice mari asupra cetăţenilor. Regizorul Lucian Pintilie a dorit să-şi exprime opiniile sale prin realizarea producţiei. De aceea, filmul a fost interzis ulterior pentru o lungă perioadă de timp în România. M-a impresionat foarte mult moartea tânărului, imaginea în care el mângâie un trunchi de copac tăiat. De fapt, el tocmai se lovise la cap chiar într-o bucată de trunchi, dar nu a spus nimic. A renunţat să mai lupte. Se simte reprimarea lor de către autorităţi şi cum tinerii şi-au pierdut entuziasmul de-a mai lupta. Viaţa nu mai conta pentru ei. Imaginea în care el mângâie trunchiul de copac este foarte frumoasă. Să mângâi ceva care te-a omorât. Fără ilustraţie muzicală, imaginea transmite liniște și evocă nostalgia vieții. Pentru acel băiat, alungarea gâștelor din pădure, cântecul şi mângâierea copacului sunt clipele care îi aparțin doar lui, cele în care s-a simţit liber. Aceste secvenţe m-au mișcat foarte mult." - Zheng Sa, spectator