Colindatul este un obicei străvechi, păstrat din moşi strămoşi. Este zestrea spirituală de nepreţuit a românilor. Colindătorii merg cu voioşie din casă în casă să anunţe Naşterea Pruncului Iisus, ca nişte soli ai lui Dumnezeu, aducând o veste bună şi să împartă binecuvântări creşti în fiecare locuinţă. Noi, alături de Daniel Făt, vă colindăm de departe, sub cetina bradului frumos împodobit şi sub murmurul festiv al entuziasmului cu miros îmbietor de cozonac ori vin fiert cu scorţişoară.

Naşterea Mântuitorului, de Ion Crerangă

În Betleem colo-n oraş

Dormeau visând locuitorii

Iar lângă turmă, pe imaş

Stăteau de pază, treji, păstorii.

Şi-n miez de noapte dulce cânt

Din cer cu stele-a răsunat

Se rumenise cerul sfânt

Păstorii s-au cutremurat.

Din slăvi un înger coborî:

"Fiţi veseli!"- îngerul le-a spus

"Plecaţi, şi-n staul veţi găsi

Pe Craiul stelelor de sus!"

Păstorii veseli, în oraş

Spre staul cu paşi iuţi porniră

Şi-un prunc atât de drăgălaş

Acolo-n paie ei găsiră.

Nici leagăn moale, nici vreun pat

Doar fân mirositor pe jos,

Pe fân, în iesle sta culcat

Micuţul prunc: Iisus Christos.

El, Fiul domnului şi Crai

Al stelelor de farmec pline

De-atunci cu drag, la voi, din Rai

Cu fiecare iarnă vine!…