Domnule Tiberiu Groza, haideţi să începem cu momentul Shanghai, unde Dor Transilvan a dăruit publicului, prin dans, poveşti despre folclorul, tradiţiile şi portul popular românesc. Cum a fost acolo, cu ce a ieşit România în evidenţă având în vedere faptul că au participat 45 de ansambluri folclorice din 30 de ţări？

Shanghai a fost cel mai valoros festival, cel mai elitist şi mai bine organizat. A fost şi primul, într-un oraş atât de mare încât ne e greu nouă românilor care nu mai depăşim 20 de milioane de locuitori să înţelegem cum pot locui într-un oraş 28 de milioane de locuitori. Pentru Dor Transilvan a fost momentul de maximă reprezentativitate pentru România, ţinând cont că la gala de deschidere, între oficialităţile care participau la deschidere alături de primarul oraşului Shanghai se aflau şi cei 75 de consuli generali care îşi au sediul în Shanghai, între care şi consulul României. Şi la întâlnirea ulterioară cu consulul României ne-a spus cu emoţie în glas şi umezeală în ochi că ceea ce am reuşit noi să facem pentru România, ei ca şi consulat, nu reuşesc să facă şi nu vor reuşi să facă niciodată. Aceste lucruri ne-au emoţionat şi ne-au făcut realmente plăcere şi am înţeles importanţa participării noastre acolo şi a reprezentării României într-un asemenea festival. Simpla participare alături de celelalte ţări, aproximativ 30 de ţări, într-un festival atât de grandios şi vizionat de atât de multă lume, a făcut diferenţa şi a evidenţiat România faţă de atâtea alte ţări care nu au participat, cel puţin la ediţia din acest an. Iar faptul că acest lucru s-a întâmplat în anul Centenarului a fost remarcat şi de către consulul general şi de către noi ca şi artişti.

Ce obiective turistice aţi vizitat la Shanghai şi cum aţi descoperit această metropola a Chinei？

Am descoperit-o cu mare uimire, nereuşind să înţelegem cum într-un oraş pot locui locuitorii unei ţări întregi. Ne spunea chiar ghidul că pe un kilometru pătrat locuiesc cam 300.000 de locuitori. Deci uimirea a fost constantă pe tot parcursul vizitării oraşului, şi modernitatea lui, actualitatea lui într-o ţară comunistă ne-a bulversat de-a dreptul. Mereu realizam cu greu că suntem într-o ţară cu o istorie multimilenară despre care ştiam foarte mult despre temple, despre istoria împăraţilor şi a dinastiilor şi mai puţin despre modernitatea ei, faţa ei actuală. Iar faţa ei actuală este deosebit de modernă, aproape mai frumoasă decât Chicago. Aş putea să spun că Shanghaiul l-am găsit mai frumos, de exemplu, decât Chicago şi impresiile sunt proaspete, pentru că anul trecut doar în noiembrie, deci la distanţă de un an am vizitat şi Chicago. Iar obiectivele frumoase pe care le-am găsit construite acolo, un oraş care pe malul estic al râului nu exista acum 20 de ani, iar acum este plin de zgârie-nori şi de clădiri ultramoderne, care înconjoară Turnul Televiziunii Naţionale, au creat o impresie foarte puternică asupra tuturor membrilor delegaţiei. Întâmplarea fericită face ca să avem spectacole şi în faţa Turnului Televiziunii şi, ulterior, să vizităm turnul acesta al televiziunii, lucruri impresionante şi pe care greu le găseşti într-o altă altă ţară, într-un alt oraş de pe faţa pământului. Am vizitat, de asemenea, Fabrica de Mătase, am făcut o croazieră pe Huangpu River şi am vizitat Fabrica de Broderii. De asemenea, am participat la un foarte frumos spectacol de acrobaţie, într-un teatru care cred că era dedicat special acestui gen de spectacole.