Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | Economie-Societate Salut, China
INTERVIU - Prof. Univ. Dr. Mircea DUMITRU: China are o dinamică a dezvoltării absolut uluitoare, excepțională
2018-08-20 16:46:56 cri-1
INTERVIU - Prof. Univ. Dr. Mircea DUMITRU: China are o dinamică a dezvoltării absolut uluitoare, excepțională

În premieră mondială, Congresul Internaţional de Filozofie a fost găzduit de o ţară din Asia, capitala Beijing fiind, pentru o săptămână, epicentrul gânditorilor lumii. Între liderii şi organizatorii evenimentului s-a aflat şi Prof. Univ. Dr. Mircea Dumitru, Rectorul Universităţii Bucureşti, președinte al Institutului Internațional de Filozofie cu sediul la Paris, dar și profesor vizitator la Universitatea Normală Beijing. Cu puține ore înainte de a părăsi Beijingul, în dimineața zilei de luni, 20 august, am avut onoarea să dialogăm în cadrul legendarei și spectaculoasei Peking University, înființată în anul 1898 sub protecție imperială, astăzi una dintre cele mai importante universități ale Chinei moderne.

Sunteți la finalul unui nou proiect la Beijing, este vorba de Congresul International de Filozofie și aș dori să intrăm prima data pe acest eveniment pentru a ne întoarce în cadrul experienței deja acumulate în plan universitar, pentru că știm că în China, la Beijing, sunteți profesor asociat, dar, mai mult, Universitatea București este înfrățită cu Facultatea de Științe Politice și Drept din Beijing. Care sunt principalele idei desprinse la finalul Congresului Internațional de Filozofie?

A fost o experiență extraordinară. Am stat o săptămână la Beijing, astăzi se încheie congresul și în noaptea asta mă întorc în țară. A fost cel mai mare congres de filozofie care a avut loc probabil de când a apărut această federație internațională a sociatăților de filozofie, FISP. Au participat aproape șapte mii de cercetători, profesori care se ocupă de filozofie sau de domenii înrudite cu filozofia. Doar programul extins al congresului reprezintă un volum în sine de câteva sute de pagini.

Au fost definite chiar o sută de discipline ale filozofiei. Este extraordinar ceea ce s-a întâmplat! Este o radiografie la zi a acestui domeniu atât de vechi, un domeniu care este într-un fel cosubstanțial, congener chiar cu cultura umană, nu doar în plan european, ci și în planul asiatic, cu filozofia chineză care are o vechime venerabilă. Or, acuma, domeniul filozofiei este fără îndoială într-o foarte mare expansiune și arată un dinamism extraordinar. Șapte mii de cercetători, de filozofi care au prezentat lucrări într-o sută de secțiuni.

Eu am prezentat o lucrare, ieri după-amiază, în secțiunea de logică, dar, în același timp, am fost și organizator al unei conferințe a Institului Internațional de Filozofie care are sediul la Paris, deoarece, de acum un an, sunt președintele acestei instituții. Acesta a fost cadrul instituțional al prezenței mele la Beijing și am avut posibilitatea să discut cu foarte mulți dintre colegii mei pe care îi cunoscusem cu mai mult timp în urmă, dar și cu oameni mai tineri, care în momentul de față își fac simțită prezența în comunitatea științifică internațională.

Dacă ar fi să concluzionați pe marginea congresului, spre ce se îndreaptă atenția filozofilor la început de secol XXI, evident cu aplecare pe evoluția societății?

Da, foarte bună întrebarea, pentru și organizatorii acestui congres, inclusiv eu împreună cu colegii din Institutul Internațional de Filozofie, care am avut obligația să organizăm în interiorul congresului această conferință a institutului, ne-am dat seama că filozofia trebuie să aibă o prezență substanțială și activă în viața de zi cu zi a cetății, în viața publică. Nu doar ca un metadiscurs politic, ci ca o reflexie asupra a tot ceea ce facem în domeniile sociale, economice, politice și bineînțeles în domeniile culturale. Tocmai de aceea, tema congresului anul acesta a fost cum să învățam să fim oameni. Suntem, sigur, prin naștere, oameni, prin faptul că aparținem de la început unei comunități, familiei, orașului, cetății noastre, dar a învăța să fii om înseamnă a interioriza o tradiție și o cultură, și înseamnă a reflecta asupra valorilor și principiilor acestei tradiții multimilenare care ne leagă și care, de foarte multe ori, trece dincolo de granițele limitate ale comunităților noastre, fie ale familiilor, orașelor sau țărilor noastre. Ori asta se întâmplă la un congres mondial. Un astfel de congres are o vocație universalistă, păstrând însă specificul culturilor participanților la acele congrese. Tema a fost extrem de interesantă.

De asemenea, tema pe care noi am ales-o la Institutul Internațional de Filozofie este "relația dintre etică și politcă". Dacă această relație este una care este posibilă, e dezirabilă, poate chiar necesară, sau dacă nu cumva este un oximoron, o contradicție în termeni. Și am avut câteva prezentări extraordinar de interesante, atât ale membrilor institutului, cât și ale unor participanți care au fost invitați de către cei din institutut, iar răspunsul convergent al tuturor a fost acela că este nevoie de o mai mare infuzie a eticului în domeniul politicului .

Această idee se înscrie într-o plajă mai amplă de îngrijorări cu privire la societate?

Se înscrie într-o plajă mai amplă, da. O parte dintre problemele cu care ne confruntăm astăzi, la noi în țară, în România, și care sunt foarte bine cunoscute tuturor celor care ne ascultă acuma, sunt mai mult sau mai puțin probleme care apar în foarte multe alte țări, în Europa, în Statele Unite, atâta tot că noi le simțim ca fiind mai acute problemele cu care ne confruntăm și poate că de multe ori sunt mult mai acute. Ori cred că este rolul intelectualilor onești, reflexivi, nu neapărat de a-și asuma rolul de lideri politici, pentru că eu cred sincer și ferm în ideea că un intelectual care lucrează în domeniul educației, cercetării, ca intelectual trebuie să păstreze o anumită autonomie de gândire și să nu se înscrie imediat într-un partid politic care are o anumită rigiditate și o anumită disciplină de partid, care nu îți permite să îți exprimi foarte limpede, clar și liber ideile. Dar, în același timp, trebuie înțeles că intelectualii nu sunt dușmanii societății. Atunci când prezinți puncte de vedere alternative sau critici cu privire la guvernanță, nu înseamnă că aceasta înseamnă să faci jocurile unor străini care vor să distrugă țara sau nu înseamnă în niciun caz că te îndrepți împotriva propriei tale societăți. Dimpotrivă, faci asta din îngrijorarea pe care ți-o dă sentimentul de responsabilitate pe care îl ai față de societatea ta și de ce nu de dragoste pe care o ai față de concetățenii tăi.

Ați amintit mai devreme de atenția pe care participanții la congres, dar și în cadrul dezbaterilor în domeniul filozofiei, atenția pe care o aveți pentru modalitatea de înțelegere a fiecărei țări, a fiecărui sistem. Pentru că, mai ales venind în Asia, lucrurile par să fie la un alt nivel, la o altă dimensiune, să fie privită dintr-o altă perspectivă. Care ar fi contactele, care ar fi paralelele între abordarea filozofică occidentală și cea asiatică, și vorbim aici specific de China?

Am avut privilegiul, aș putea spune, și bucuria, de a construi legături care acum sunt durabile cu universitari chinezi, începând din anul 2013. În anul acela am fost de câteva ori în China, pregăteam înființarea Institutului Confucius la Universitatea din București, sunt profesor al acestei universități și rector al Universității din București, și într-adevăr în noiembrie 2013 am deschis acest institut de cultură chinez, denumit Confucius, care are ca menire principală predarea limbii chineze și în același timp susținerea culturii chineze în lume. Cu acea ocazie am putut să vizitez mai multe universități din China, din Beijing și din Shanghai, și partenera noastră în construirea institutului este această universitate din Beijing pe care ați evocat-o puțin mai devreme, Universitatea chineză Națională de Științe Politice și Drept, care, începând din 2013, a construit împreună cu noi nu doar Institutul Confucius ci și câteva direcții privilegiate, printre care științele juridice, care sunt foarte importante și în contextul acesta al integrării economiei Uniunii Europene cu inputul care vine din Asia și mai ales din China, dar și în domeniul științelor sociale și umaniste. De pildă, în domeniul meu de specializare care este filozofia.

În același timp, începând din decembrie 2017, am devenit, așa cum spuneați, profesor vizitator la o altă importantă universitate din China, la Beijing Normal University, acea universitate dedicată educării și formării corpului profesoral din China. Un fel de școală normală cum s-ar numi în sistemul francez - école normale.

În felul acesta mi-am dat seama, și acum vin direct cu un răspuns la întrebarea dumneavoastră, că există solide puncte de legătură între cultura chineză, ca exponent al culturilor asiatice, și cultura occidental, să o numim - cultura europeană, și bineînțeles că există și diferențe specifice.

Ca filozof, insist foarte mult asupra a ceea ce este universal în natura umană, însă înțelegând că și specificul cultural național sau local nu se poate contura și nu poate fi dezvoltat într-un mod pregnant și substanțial decât dacă ne recunoaștem anumite dominante universale care țin de umanitatea din noi. Ori, întotdeauna filozofia a avut această vocație. Pornind de la Confucius, care în cultura chineză este oarecum similar lui Socrate din cultura noastră europeană, vedem că sunt în linii mari aceleași valori și principii morale care au fost promovate de aceste tipuri de filozofii.

Am avut chiar posibilitatea, în 2013, într-una din vizitele mele la Beijing, să susțin o conferință la centrul chinez care organizează Institututele Confucius - Hanban, și am abordat exact această temă: întâlnirea dintre orient și occident în teme de filozofie , arătând într-o temă mai specială de care eu mă ocupam la acea vreme, filozofia limbajului, cum anumite concepte, anumite argumente, pot să fie extrem de bine dezvoltate dacă există o reflectare reciprocă a tendințelor folozofice din occident, în lumina tendințelor filozofice din orient și viceversa.

Deci, această întrepătrundere dintre est și vest cred că este benefică, pentru că odată arată, și insist asupra acestui lucru, ce este universal în natura umană, și în al doilea rând ne permite să sesizăm mai bine specificul în contrast și pe fundalul acestui universalism.

Pe această idee, observați o mai pregnantă prezență a influenței filozofice în China, în societatea chineză …

China s-a dezvoltat foarte mult, dincolo de clișeele promovate de foarte mulți oameni care cu siguranță țin la clișeele lor pentru că au o cunoaștere precară a realităților de zi cu zi. Trebuie să spun că China are o dinamică a dezvoltării și o apropiere de anumite instituții și valori ale lumii occidentale care este absolut uluitoare, este excepțională. În lumea academică, nu vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc sau nu le-am înțeles din experiența direct și personală. În lumea academică există un efort real și onest din partea universitarilor chinezi de a intra în dialog cu profesori din Statele Unite, din Europa, invită foarte mulți oameni de cea bună valoare. Și la acest congres au fost câteva stele mondiale ale filozofiei. În programele de învățământ, așa cum le-am văzut eu la universitate, există loc pentru aceste orientări filozofice occidentale, dincolo de spiritualitatea tradițională chineză, să spunem de daoism, de confucianism, de celelalte filozofii orientale care sunt foarte apropiate de spiritualitatea și religia locală asiatică sau asiatică, dincolo și de orientarea marxistă, care este prezentă încă în China, deoarece China este o republică populară care are un guvern de orientare comunistă. Dincolo de toate acestea există o încercare reală și a unui dialog onest cu alte formule de gândire.

Ceea ce am putut să constat, chiar zilele trecute, făcând o excursie în oraș, este felul în care există anumite religii tradiționale, cum ar fi deplidă budhismul și confucianismul, în temple care sunt unele lângă altele, în Beijing. Cum oamenii, nu numai turiști ca mine, chinezii, cetățenii acestui oraș, se duc și se roagă liber în templul lamaist, iar alături este un templu confucianist, care a fost un centru de educație foarte important, în care oamenii își formau și consolidau conceptele morale și politice.

Această nevoie a Chinei de reînnoire pe fundalul prezenței puternice a unei tradiții multimilenare este extraordinară și este, cred eu, ceva de reflectat și pentru noi atunci când, fie pe deoparte, insistăm mult prea mult asupra tradiției, spunând că orice înnoire este în detrimentul păstrării purității și identității tradiției noastre, fie, pe de altă parte, dorim să aruncăm peste bord tot ce este tradiție și împrumutăm în mod superficial anumite mode. Aici există un echilibru între aceste două tendințe foarte naturale în ființa umană: a păstra identitatea ta culturală care vine din tradiție, dar, în același timp, a te deschide pentru străini, pentru cei care vin cu alte experiențe care pot fi benefice pentru tine.

Înscrieți această tradiție, făcând un pas mai departe, această ordine, o înscrieți inclusiv în experiența pe care ați acumulat-o de dată relative recentă, în urmă cu o lună, ca profesor asociat, unde ați fost denumit lao shi Du, profesorul Du? Cum a fost această experiență?

Da, am aflat de la dumneavoastră, nu am știut, sigur eu nu vorbesc limba, văd aici o traducere pe care mi-ați adus-o, și mi-au spus și colegii care lucrează la Institutul Confucius din Universitatea București.

Foarte pe scurt, am fost, într-adevăr, două săptămâni, la începutul lunii iulie, la această universitate care este partenera noastră. Am susținut un curs de introducere în logică și filozofie pentru studenții de la Facultata de Drept, dar erau și studenți de la Economie, Relații Internaționale și Filozofie, și am vorbit despre relațiile foarte importante și benefice, și pentru noi și pentru partea chineză.

Nu știu exact care este conotația acestei denumiri pe care mi-au dat-o, dar fără îndoială că există o asemănare aici cu numele meu, fiind Du - Dumitru, au luat primele două litere. Numele chinezilor sunt mult mai scurte, iar pentru dânșii este foarte greu să rețină numele lungi ale europenilor. Și atunci facem aceste convenții ca numele noastre să ne prescurtăm.

Este o alăturare cu numele poetului Du Fu/杜 甫 (712-770) din dinastia Tang.

Vorbeați despre sistemul de învățare diferit pe care l-ați descoperit aici …

Ei, aici doream să vă spun ceva care are un caracter anecdotic, dar are la bază un fapt real. Cursul pe care l-am susținut timp de zece zile, la începutul lunii iulie, era programat dimineața, de la ora opt, la ora douăsprezece. La o grupă de 32 de studenți nimeni nu a lipsit de la curs, iar la ora opt fără cinci, când mă prezentam la clasă, toți studenții erau în bancă, cu caietele deschise, așteptau în liniște sosirea profesorului.

Asta m-a impresionat foarte mult, pentru că eu am început cursul luni, am ajuns duminică seara în Beijing, am început cursul luni și oarecum și gândindu-mă la faptul că sunt studenți mai mici, unii dintre ei începători, venind și cu experiența mea de acasă, cu primul curs care este mai degrabă unul de familiarizare, în care mai spui câteva povești ca să legi o relație afectivă cu studenții … am crezut că lucrurile se vor desfășura la fel și aici.

Dimpotrivă! A trebuit să încep la ora opt zero-zero și cursul pe care l-am ținut a fost unul intensiv, am dat teme în fiecare zi, pe care trebuia să le corectez și să le dau înapoi a doua zi, cu observații. Vreau să vă spun că din toți acești student, mulți erau în situația de a fi începători și mulți dintre cei veniți nu aveau nici cea mai mică noțiune despre logică și filozofie, 19 au luat notă maximă, fără niciun fel de rabat din partea mea. Dovadă că au lucrat foarte serios. Ceilalți s-au clasat pe curba lui Gauss, dar niciunul dintre ei nu a pierdut cursul. Toți au promovat. Asta aveam în vedere prin atmosfera de lucru. În general, ăsta este unul dintre clișeele pe care le avem, dar în cazul de față are și substanță. Oamenii aici sunt foarte muncitori, sunt foarte tenaci și își urmăresc, pas cu pas, scopul. Chiar dacă la început este mai greu pentru dânșii să facă ceva, să facă un pas în direcția pe care și-o doresc, exact cum era cazul și aici, nu au cedat și până la urmă au reușit.

Știu că prin intermediul acestei oportunități, prin dumneavoastră ca profesor asociat în China, prin intermediul colegilor care au participat la congres, pot fi deschise noi oportunități de colaborare în plan educaţional România-China. Care sunt oportunitățile reale și ce ar trebui făcut pentru a veni în întâmpinare?

Real, Institutul Confucius din cadrul Universității București permite câtorva sute de persoane din București, dar și din România, să studieze limba chineză. Și nu vorbesc numai de copii, vorbesc și de oameni maturi. Avem cursanți care au 60 de ani și chiar peste 70 de ani, care sunt interesați să afle câte ceva despre cultura multimilenară chineză. Avem un departament foarte puternic la Universitatea din București care funcționează de vreo 60 de ani, cu absolvenți excepționali, cu profesori sinologi excepționali. Doamna profesor Luminița Bălan, care este și co-director al Institutului Confucius, este o traducătoare reputată care a publicat foarte multe nuvele, foarte multe romane din literatura chineză. Există burse de studiu, nu doar pentru studenții Universității din București, ci şi pentru studenții celorlalte universități din țară, există alte institute Confucius, la Cluj, la Brașov, la Sibiu. Deci, există această dorință de a crea în mod real niște legături culturale, nu doar de a bifa, pentru a pune pe o agendă că avem niște relații diplomatice sau politice. Și acelea sunt foarte importante, dar dacă ele nu sunt dublate în mod profund de o cunoaștere și înțelegere a culturilor, aceste relații nu se pot dezvolta. Cultura este solul pe care poate să crească și să se dezvolte orice fel de consorțiu de acest fel.

Domnule profesor, la finalul dialogului nostru aș vrea să revenim pe tărâmul filozofiei. Una dintre specializările dumneavoastră și teme de cercetare vizează logica filozofiei. Vorbiți-ne despre acest domeniu care pare puțin, nu neaparat abstract, dar pare o matematică în interiorul filozofiei.

Este adevărat, atunci când nu sunt prezentate foarte simplu ideile principale, domeniul pare să fie cu totul rupt de considerațiile și curentele care ne frământă în viața de zi cu zi. Domeniul se numește logică filozofică. Nu atât logica filozofiei, deşi se poate vorbi și despre o logică a filozofiei, în sensul în care sunt structurile mari, argumentative. Dar, domeniul de care eu mă ocupă, și voi da un exemplu ca să fie și mai simplu, exemplu cu lucrarea pe care am susținut-o ieri, este un domeniu care pune întrebări în legătură cu ce este semnificația, ce este inteligibilitatea unui discurs, care sunt condițiile pentru ca dialogul dintre oameni să reușească, care sunt premisele sau care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinim, să le satisfacem pentru a minimiza dezacordurile nu doar lingvistice și semantice dintre noi, pentru că întotdeauna vor exista dezacorduri de alt tip. Dezacorduri de natură politică, de pildă, care uneori sunt real ireductibile. În comunicarea pe care am susținut-o ieri, am încercat să arăt cum anume putem înțelege noțiunea de semnificație și de înțelegere a conceptelor, pornind de la ideea că toată cunoașterea pe care noi o avem despre mediul înconjurător, despre natură, este o cunoaștere din care pare să lipsească ideea de semnificație. Dacă vă uitați la terioria fizicii sau teoria chimiei, nu par să fie acolo înțelesuri sau semnificații. Există ecuații, există teoreme, există lucruri foarte abstracte. Când apare omul cu conștiința sa și interesele lui culturale sau politice, apare și ideea aceasta de semnificație. Ori una dintre problemele foarte importante pe care și-o pune filozofia este care este rolul și cum anume se poate explica apariția semnificațiilor, a înțelesurilor într-o lume care poate poate fi descrisă până la capăt ca fiind pur fizicalistă. Asta este, de pildă, tema prin care arătăm că doar o imagine pur științifică și matematizată a lucrurilor este o imagine trunchiată. Este nevoie și de o înțelegere de natură spirituală. De aceea științele sociale și științele umaniste sunt indispensabile și nu vor putea fi eliminate, și va trebui să milităm pentru a nu fi eliminate din univesități, chiar dacă ele par să fie, cum spuneți dumneavoastră, îndepărtate de preocupările noastre curente și lipsite de caracter practic. Eu nu cred că sunt lipsite de caracter practic, pentru că pe termen mediu și pe termen lung acestea sunt științele care ne învață să fim cetățeni, care ne învață să respectăm valorile democratice și care ne învață să ne cunoaștem, să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe semenii noștri.

Domnule profesor Mircea Dumitru, vă mulțumesc pentru că ați acceptat să dialogăm …

Domnule Tomozei și eu vă mulțumesc și a fost o plăcere să vă revăd.

… și sper să ne revedem cât de curând aici.

Voi veni la sfârșitul lunii noiembrie. Spuneam să sunt profesor vizitator aici la Beijing, și voi avea cursul meu. Vin odată la șase luni, ca să susțin un curs compact și voi avea un curs la Beijing Normal University.

Vă mulțumesc.

Dan Tomozei - Radio China Internaţional

Beijing, 20 august 2018

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
   Webradio
înregistrările săptămânii
Radio Online
• 2018/12/18• 2018/12/17
• 2018/12/16• 2018/12/15
• 2018/12/14• 2018/12/13
• 2018/12/12• 2018/12/11
mai mult>>
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China