La prima impresie pare un orăşel cu caracteristici rurale etnografice în aer liber sau mai degrabă un muzeu format din case tradiţionale, realizate în stilul unic al orașelor de pe apă din sudul râului Yangtze, în timpul dinastiei Ming și Qing. Străzile sunt proiectate şi împărţite în tipare aproape perfecte, între axele est-vest şi nord-sud. Totul pare în Wuzhen cu 1000 de ani în urmă. Clădirile tradiţionale cu fundaţie joasă sunt foarte bine conservate şi încă locuite. Am început să hoinărim printre alei pietruite înguste şi liniştite. Aici nu sunt garduri, în cultura chinezilor existând conceptul de împrejmuire. Stilul de viață al locuitorilor a rămas neatins de trecerea timpului. Uşile caselor sunt mereu deschise, având deasupra câte un lampion de culoare roşie în semn de bun-sosit, locuitorii lăsându-te să le vizitezi interiorul caselor. Micuţa comunitate nu se fereşte deloc de turişti. Oamenii îşi văd liniştiţi de treburile lor cotidiene. Prepară gustări locale cu diverse arome îmbietoare sau spală rufele chiar în râu, alături de copii veseli care udă florile de pe veranda din lemn vechi, terasele caselor având ieşire la apă.