Vorbeşte-mi puţin despre experienţa ta aici în China. Ce ţi-a adus nou, ce ţi-a adus bun această experienţă？

Cred că foarte mult. La început mi-a adus un entuziasm foarte mare. A fost un miraj care m-a ţinut 3-4 luni, apoi intrând în rând cu ei, cu societatea chineză, am început să văd de fapt că doar la suprafaţă sunt anumite lucruri pe care mi le doream sau le consideram atrăgătoare şi apoi intrând în societate, uşor, uşor, îţi dai seama de anumite aspecte pe care într-un oraş mic sau într-o ţară mică sau într-o ţară slab dezvoltată nu le poţi avea şi cumva am încercat să extrag, în primul rând, lucruri care mă deranjau. Cam ăsta e stilul meu de pictură. Dacă e ceva care îmi place, ok, îl las să se întâmple, mă bucur de el, dacă e ceva ce-mi atrage atenţia şi mă deranjează şi pe mine şi pe cei din jur încerc să-l aduc în discuţie prin lucrările mele. Am ajuns într-un context unde trebuia să fiu atent cum o spun, cum o fac şi cumva pentru mine a fost o nouă provocare, de a spune totuşi ceea ce gândesc, doar prin cuvinte, nu neapărat abstracte, dar prin metafore să zic şi ceea ce m-a ajutat pe mine foarte mult a fost de-a mă ambiţiona să nu spun prin lucrări din prima ideea respectivă pe care o ştie toată lumea. Lucrările nu dau răspunsuri, ci pun întrebări, sunt nişte întrebări pe care ţi le pui gândindu-te la temele respective şi cumva ajungi la un mod de gândire la care probabil nu ai fi putut singur sau doar prin discuţii. Fiind vizual sunt anumite cuvinte care-ţi limitează modul de a gândi şi fiind vizual consider că deschide mintea oamenilor din jur şi cumva ăsta e scopul meu ca manifest, că folosesc arta ca manifest, nu neapărat pentru design să decorez apartamente.

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional – secţia de limba română

Beijing, ianuarie 2018