Cum trebuie să fie o traducere reuşită din punctul dvs. de vedere？Una care sparge graniţele timpului, spaţiului şi limbii？
Problemele cu care ne confruntăm în acest proces de transpunere dintr-o limbă în alta sunt numeroase. Fireşte, vorbim despre limba chineză care este o limbă cu totul diferită de limba română şi din punct de vedere tipologic, şi genealogic şi atunci diferenţele sunt destul de mari. Încercăm să ne păstrăm aproape de text, încercăm să transpunem într-o limbă frumoasă cum spuneam şi să rezolvăm problemele. Practic nu se poate să ai o traducere care să echivaleze sută la sută originalul. Întotdeauna pierzi într-o parte, dar încerci să recuperezi în altă parte. Important este, însă, momentul în care începi să traduci, să cunoşti scriitorul, să citeşti despre el, să-i înţelegi concepţia literară, să fii familiarizat cu abordarea sa, şi cred că este foarte important, de asemenea, am descoperit acest lucru, să fii familiarizat cu literatura epocii din care traduci. Toate aceste date, toate aceste cunoştinţe îl ajută pe traducător. Practic se constituie ca un fundal pe care el poate să vină şi să aşeze opera pe care o traduce. Deci, redarea într-o altă limbă a textului are în spate un volum de muncă mult mai mare decât traducerea în sine. De pildă, eu când am tradus din cei doi scriitori pe care-i iubesc foarte mult, din Mo Yan şi Yu Hua, am luat-o aşa mai din urmă. Sigur, literatura clasică aici în România să spun a fost binecunoscută în trecut, pentru că au fost traduse marile romane clasice şi foarte mulţi cititori români au rămas cu impresia că aceea este literatura chineză. În ultimele decenii, după 89 încoace, a început să fie tradusă şi literatură contemporană, au început să fie cunoscuţi şi marii scriitori contemporani şi atunci mi-am dat seama că trebuie să pornim cu explicarea literaturii, cu prezentarea literaturii contemporane mai din urmă. Să pornim de la începutul secolului XX, de la mişcarea de la 4 mai, care vorbea despre o nouă literatură, trecerea de la literatura clasică la literatura contemporană, ca să înţelegem cum a devenit această literatură, unde-şi are rădăcinile în cultura chineză, care sunt temele literaturii vechi şi dacă ele se regăsesc în literatura contemporană. Trebuie să înţelegi toate aceste lucruri pentru a putea să identifici valoarea autorului, valoarea operei sale şi să încerci să le pui la dispoziţie cititorului care nu are acces la textul original şi, de multe ori, nu are acces nici la istoria literaturii chineze, pentru că nu are poate timp, nu a avut ocazia să se familiarizeze, şi în traducerea noastră de multe ori regăsim atâtea motive, uneori chiar surse de inspiraţie din literatura clasică revalorificate, repotenţate. Ori un traducător trebuie să ştie toate acestea, să fie familiarizat şi să reuşească prin opera pe care o oferă cititorului să le scoată la iveală.

Care sunt problemele de care v-aţi lovit cel mai des în timpul traducerilor pe care le-aţi făcut din chineză în română şi cum le-aţi dat de cap？
Da, noi am discutat mult şi în trecut când am avut ocazia, la târgul de carte când ne-am întâlnit am mai vorbit despre aceste dificultăţi. Sunt numeroase, cum spuneam mai devreme, înţelegerea contextului în care apare opera şi întotdeauna încerc să citesc cât mai mult despre scriitor, să le citesc interviurile pe care ei le-au dat de-a lungul timpului, cronici literare, să citesc lucrări de critică literară despre ei, pentru a-i înţelege mai bine, iar apoi, sigur, încerc să mă apropii de text cu mare atenţie, să rezolv toate problemele care apar, probleme de limbă, pentru că şi acestea sunt probleme importante. De pildă, întâlnim adeseori şi la Mo Yan şi la alţi scriitori foarte multe cuvinte dialectale, expresii frazeologice, aluzii literare. Sigur, trebuie să le cauţi în dicţionare, în surse lexicografice. Trebuie o adevărată muncă de investigaţie pentru a le putea identifica şi rezolva în limba ţintă.