„Xu Sanguan i-a luat mâna şi i-a purtat-o pe propriul chip, pentru ca bunicul să-i desluşească trăsăturile, şi după câteva clipe i-a lăsat-o la loc, în poală. Palma bunicului era aidoma ţesă¬tu¬rii crude de mătase care se producea la fabrica lor.
— De ce nu vine taică-tu să mă vadă? l-a iscodit bunicul.
— Tata s-a prăpădit demult.
Bunicul a încuviinţat din cap, în timp ce un firicel subţire de salivă i se prelingea pe la colţul gurii. Şi-a înclinat capul într-o parte şi a tras un pic din salivă înapoi în gură, după care a spus:
— Fiule, o duci bine cu sănătatea?
— O duc bine, i-a răspuns Xu Sanguan. Bunicule, eu nu sunt fiul tău…
— Fiule, şi ţie ţi se întâmplă adesea să vinzi sânge? a continuat bunicul şirul întrebărilor.
— Nu, eu niciodată nu-mi vând sângele, a spus Xu Sanguan, scuturând din cap cu tărie.
— Fiule… a zis bunicul mai departe, tu nu ţi-ai vândut sângele şi spui totuşi că o duci bine cu sănătatea? Fiule, tu mă păcăleşti."

 (Fragment din romanul scriitorului chinez Yu Hua, Cronica unui negustor de sânge, tradus de Prof. Univ. Dr. Luminița Bălan)