Doamna profesoară Luminița Bălan vă spun bună ziua de la Beijing şi vă mulțumesc pentru amabilitatea de a avea acest dialog. Sunteți unul dintre traducătorii români din limba chineză. Aţi tradus trei din lucrările laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, Mo Yan - Baladele usturoiului din Paradis, Țara Vinului și Femeia cu buchetul de flori, dar şi din Yua Hua – Cronica unui negustor de sânge şi altele. De unde vine această dorinţă a dvs. de a traduce？Din pur interes față de literatura chineză, față de procesul traducerii sau față de un scriitor chinez anume？
Interesul meu s-a modelat în foarte mulţi ani de lucru în sfera sinologiei. Din primii ani ai mei la Catedra de limba chineză de la Universitatea Bucureşti am avut privilegiul de a ţine cursul de civilizaţie chineză şi, practic, în fiecare an, le povesteam studenţilor mei despre civilizaţia chineză pornind din cele mai vechi timpuri, pornind din neolitic şi apoi parcurgând fiecare dinastie, fiecare etapă şi încercând de la un an la altul să fac acest curs mai bun, mai eficient, să sintetizez cât mai bine noianul uriaş de date, de fapte, de evenimente importante. Şi sigur că nu este deloc un demers facil, pentru că vorbim despre o civilizaţie multimilenară şi atât de bogată în toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. Deci, practic fiecare curs trebuia şlefuit, trebuia făcut aşa ca o bijuterie cu mai multe faţete şi fiecare faţetă să reflecte ceva din civilizaţia chineză a epocii despre care vorbeam. În momentul în care am început să traduc din literatura chineză, am regăsit acolo atât de multe lucruri de la acest curs de civilizaţie, lucruri despre care am vorbit ani la rând, le-am vorbit studenţilor mei, le găseam repotenţate, valorificate, transpuse într-o formă modernă şi simţeam că fiecare pagină a cărţii pe care o traduc vibrează de esenţă, de spiritualitate chineză şi poate că de aceea literatura chineză contemporană, uneori, este mai greu de înţeles de către unii cititori fiindcă nu au datele culturale necesare. Poate nu ştiu foarte multe despre cultura chineză, despre istoria ei, despre devenirea acestei civilizaţii şi atunci, uneori, trebuie mai mult decât traducerea. Trebuie explicate lucrurile, prezentate, expuse în complexitatea lor. Fiindcă m-aţi întrebat de unde vine acest interes, sigur, nu mi-am propus de la bun început, de la începutul carierei mele de sinolog, să devin traducător. Am fost fascinată de activitatea de predare, de cariera de profesor, am început prin a traduce din filosofia chineză. Am tradus operele filosofilor ZhuangZi împreună cu un alt sinolog, cu Tatiana Segal şi XunZi, pe care l-am tradus eu singură acum mai mulţi ani, fiindcă mi se părea, într-adevăr, că filosofia clasică este atât de importantă. Practic este baza spiritualităţii chineze şi a contribuit atât de mult la formarea civilizaţiei chineze, la formarea chinezului. Sigur, voi continua fără discuţie traducerea cărţilor clasice. Am început din opera altui filosof chinez să traduc cu ceva timp în urmă şi traduc, dar destul de încet, acolo, pentru că este ca o muncă de arheologie traducerea unui text clasic. Dar, la un moment dat am început să devin foarte interesată de literatura contemporană chineză, fiindcă mi-am dat seama că este atât de puţin cunoscută la noi sau cel puţin era, acum câţiva ani, când am început eu să traduc.

Se spune că un traducător trebuie să fie deseori un mai bun artizan decât scriitorul însuși, căci el încearcă prin literă să atingă spiritul naţiunii din care traduce. Cum comentaţi aceste cuvinte, simţiţi acest lucru când traduceţi？
Traducătorul, întotdeauna, se găseşte prins într-un conflict interior, pentru că îşi doreşte să redea cât mai bine nuanţele textului, să fie cât mai aproape de textul original, şi acest lucru reprezintă una din primele învăţăminte pe care le dau studenţilor mei la cursul de traducere literară din anul III şi anume, să nu se depărteze de text, să nu piardă nimic din textul original. Dar pe de altă parte, sigur că îţi doreşti să transpui textul într-o formă cât mai frumoasă, într-o limbă cât mai curată, cât mai bogată, în aşa fel încât cititorul, în cazul nostru cititorul român, care nu are acces la textul original, să fie fascinat, să înţeleagă bine textul, să-l iubească, să-i surprindă toate nuanţele, şi atunci, sigur, este ceea ce încercăm să facem pornind de la descifrarea textului, înţelegerea lui în toate nuanţele, sub toate aspectele, iar apoi încercăm să redăm textul într-o formă frumoasă, într-o limbă română curată, fluentă, bogată sub aspect stilistic. Dar, pe de altă parte, nu am voie ca traducător să spun acolo ceea ce scriitorul nu a rostit, ceea ce nu se găseşte în text, doar din nevoia de a-l face un text frumos. Deci, trebuie păstrat un echilibru şi acest cuvânt echilibru este extrem de important şi l-am învăţat de la chinezii pe care-i iubesc atât de mult şi anume, echilibrul reprezintă totul.

Chiar şi-n viaţă.
Da, şi-n viaţă, sigur că da. Ei ne oferă o lecţie de viaţă prin tot ceea ce fac şi acest echilibru este extrem de important pentru reuşita de mai târziu.