Ce sentimente aţi trăit acolo, în acest patrimoniu cultural？

Cu aceeaşi emoţie cu care te întâlneşti cu toate lucrurile importante ale gândirii şi ale artei omeneşti, dar cu atât mai mult când te afli în locul în care, cum spuneam, a vieţuit, a gândit, a creat unul dintre stâlpii înţelepciunii umane. Confucius rămâne unul dintre marii învăţaţi pe care se bazează gândirea umană. Cum spunea Confucius, ne recomanda: „Studiază trecutul pentru a înţelege viitorul". Sau spunea el: „Spune adevărul, nu te lăsa pradă mâniei, dăruieşte dacă ţi se cere puţin din ceea ce ai şi prin aceşti trei paşi vei ajunge şi mai aproape de zei." Sau ne spune el: „Viaţa este cu adevărat simplă, dar noi insistăm să o facem complicată." Sunt lucruri de care avem nevoie în lumea noastră bulversată de astăzi. Sunt lucruri care fac bine şi, cum să vă spun, faptul că am văzut acolo un exemplu de folosire perenă a valorilor etern umane şi aducerea lor în viaţa noastră, am văzut în parcul acela, în suita aceea de temple, care alcătuiesc tot locul unde este reşedinţa şi pădurea lui Confucius, am văzut clase de elevi care veneau să omagieze această valoare extraordinară a civilizaţiei chineze şi acest izvor de înţelepciune pentru lumea de azi. Ceea ce mi s-a părut un lucru extraordinar.

Domnule Horia Bădescu, cum aţi descrie chinezii pe care i-aţi întâlnit, cum le-aţi simţit bătăile inimii？

Cum spuneam, foarte apropiaţi. Foarte deschişi. Foarte primitori şi îmi aduc aminte că filosofia Wu Xing vorbea despre faptul că există cinci elemente din care se alcătuieşte lumea palpabilă, universul, morala chinezului, se clădeşte şi el pe cele cinci virtuţi capitale – omenia, simţul datoriei, măsura, înţelepciunea, credinţa, spunea el, şi eu aş adăuga acestora lucruri răbdarea şi perseverenţa, fiindcă îmi aduc aminte că la Templul Norului Verde există unica, eu aşa ştiam, unica statuie a lui Budha cu chip feminin, în onoarea unei femei care dintr-un drum de fier a reuşit să facă un ac de cusut. Ceea ce spune totul despre modul în care poporul chinez îşi construieşte viaţa peste valorile fundamentale pe care le are. Şi ce să vă mai spun? Îmi aduc aminte că pe malul lui Yangtze, la Nanjing, în cealaltă călătorie, cineva îmi spunea că atunci când ne întâlnim prima oară suntem prieteni noi. Când ne întâlnim a doua oară suntem prieteni vechi. Iată că eu sunt, de-acum, un prieten vechi al poporului chinez şi al valorilor culturale chineze, pentru că am fost la a doua întâlnire cu această parte de lume.

Dacă ar fi să adunaţi aceste impresii absolut minunate din China într-o carte cum ar arăta aceasta？

Vă spun cum arată.

O scrieţi deja？

O parte dintre capitolele acestei cărţi au văzut lumina zilei, cândva, în revistele româneşti. Am avut atunci un jurnal de călătorie care era o încercare de interpretare culturală a lumii pe care o cunoşteam şi care este alcătuit în vreo şase capitole. Se cheamă La porţile Asiei, Semnul dragonului, Intermezzo la Marele Zid, Note la Muntele Purpuriu de la Nanjing, Shanghai, un roman neorealist, Amintirea paradisului şi vorbesc aici despre Hangzhou şi, în sfârşit acest capitol pe care îl voi scrie ca să închei această carte dedicată Chinei, şi care se cheamă Deşteptarea dragonului şi care cred că va fi şi titlul acestei cărţi.

Domnule Horia Bădescu vă mulţumesc pentru dialog şi pentru gândurile dăruite şi împărtăşite aici!

Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie, însă aş vrea să mai adaug două nume dintre cei pe care i-am cunoscut acolo – redactorul şef şi editorul Gao Xing de la revista de literatură universală, care vorbeşte româneşte, care traduce din româneşte şi profesorul Ding Chao, care este profesor la Universitatea din Beijing, la departamentul de limbi internaţionale şi să aduc mulţumirile mele, şi pe această cale, celor doi care ne-au fost alături pe tot parcursul călătoriei noastre, prietenului, şi-al dvs. şi-al meu, domnului Luo Dongquan, cel care ştie zeci de poezii din Eminescu şi le spune cu mare artă, şi doamnei Pai Xue care a reprezentat departamentul internaţional al Uniunii Scriitorilor şi care au fost minunaţi în felul în care ne-au acompaniat. Şi n-aş putea să închei altfel decât spunând Xie xie, dragi prieteni de departe, dar atât de aproape.

Vă mulţumesc din suflet încă o dată şi vă mai aşteptăm în China!

Cine ştie, poate va fi cândva, a treia călătorie. Oricum, voi veni în China prin această carte.

Profesor-jurnalist şi vicepreședinte al Asociației de Prietenie China-România, Luo Dongquan, care i-a însoţit pe scriitorii români pe tot parcursul călătoriei, a luat primele impresii acumulate de aceştia, imediat după încheierea vizitei. Iată ce au declarat:

Prozatorul Gheorghe Schwartz: "Ceea ce frapează în China este investiția optimistă în viitor. Un viitor pregătit cu migală chinezească: o pădure de clădiri ce își așteaptă locatarii, o economie pregătită pentru provocările ce ne așteaptă, o infrastructură ce uzează științifico-fantasticul, dar, în primul rând, copiii, fără inhibiții, sănătoși, curioși, zburdalnici, creativi de mici. Un lucru mi se pare sigur: fără China nu există prezent, iar viitorul fără China este de neimaginat."

Medicul-scriitor Corneliu Zeana: "Cele trei lucruri care m-au impresionat: 1. Caracterul chinezilor, deosebit de prietenoși, amabili, îndatoritori, deschiși. Toți ne zâmbeau, mai ales copiii. Bucuria lor de a trăi cu simțire poetică. Respectul pentru trecut. 2. Gigantica operă de împădurire... Beijingul, ca și Jinan etc., sunt foarte verzi. S-a plantat enorm. Nu am văzut copaci tăiați. Arborii bătrâni sunt ajutați să supraviețuiască, nu sunt sacrificați. 3. Trenurile de mare viteză, care circulă cu circa 300 km pe oră, realizate în timp scurt, de o calitate excepțională."

Poetul Lucian Vasiliu:

"Drumul Apelor.

Drumul Mătăsilor.

Drumul Avioanelor.

Drumul Cărților...

Aflat pentru a doua oară în China, după un interval de 17 ani, am avut noi, reale revelații, inclusiv în dialogul cu excepționalii prieteni de proiecte și de finalizări spirituale, Gao Xing și Ding Chao. Grație Uniunii Scriitorilor și domnului Luo Dongquan, am descoperit alte comori, tezaure, lăzi de zestre ale patrimoniului cultural în China miraculoasă, fereastră magică re-deschisă spre lume!"

Academicianul Ion Pop: „Pentru mine, care am fost prima oară în ţara Dvs., această călătorie a însemnat o adevărată revelaţie. Am descoperit, ca adaos la lecturile mai vechi de acasă, o ţară splendidă, aflată într-un moment de excepţională dezvoltare, exemplară pentru multe alte ţări. Informaţiile Dvs. oferite pe parcurs au completat substanţial ceea ce vedeam şi m-au convins că nutriţi, ca toţi chinezii, o frumoasă prietenie pentru România. Primirea ce ni s-a făcut pe tot acest itinerar a fost foarte emoţionantă şi generoasă, am întâlnit prieteni sinceri şi interesaţi cu adevărat de realităţile româneşti, de cultura noastră, aşa cum şi noi am fost mereu atenţi şi plăcut surprinşi de spectaculoasele realizări ale marii Chine, obţinute într-un timp relativ scurt. Istoria străveche s-a armonizat perfect cu momentele trăite de noi, dovedind o continuitate organică dintre trecut şi prezent. M-am întors acasă cu impresii de neuitat şi cu o admiraţie sporită faţă de tot ce s-a păstrat din cultura veche şi se construieşte durabil în anii din urmă în locurile pe unde am umblat. Îmi doresc să pot citi cât mai multe opere traduse în româneşte din scriitorii Dvs. de mare valoare."

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional – secţia de limba română

26 octombrie 2017

Fotografii oferite de profesor-jurnalist Luo Dongquan, vicepreședinte al Asociației de Prietenie China-România