Cum a fost viaţa ta pe parcursul celor 23 de ani trăiţi aici în China？

Nu am avut mari dificultăţi. Probabil că am fost şi protejată datorită faptului că am fost căsătorită cu un cetăţean chinez. Sigur că multe din sarcini în căsnicie erau preluate de el. Bineînţeles că am început cu şcoala, am întâlnit studenţi din toată lumea, a fost foarte frumos. M-am împărţit cumva. Era viaţa într-o familie chineză şi şcoala unde am întâlnit oameni din diferite părţi ale lumii. O experienţă interesantă. Noi chiar am locuit o perioadă cu socrii. A fost foarte interesant pentru că mi-am pus foarte multe întrebări. Am văzut modul de trai al oamenilor. Am trăit în casele lor cu ei şi mi s-a părut foarte simplu, deci condiţii foarte simple. Nu aveau nevoie de foarte mult pentru a fi fericiţi. Şi asta m-a făcut să mă întreb cum este mai bine. Exista oarecum o diferenţă. Diferenţa de vârstă, de gândire. Veneam dintr-o cultură total diferită şi aveam poate nevoi diferite. De fapt, atunci mă formam. Deci asta a fost perioada mea de formare ca om şi cred că m-a ajutat foarte mult faptul că am locuit aici în China, pentru că în primul rând am luat contactul cu chinezii şi cu oameni din locuri diferite. A fost foarte interesant să asculţi părerile lor vizavi de traiul în China, dar întotdeauna ne concentram pe condiţiile de trai, de studiu, de muncă. China se dezvolta rapid economic, în toate ramurile. Oamenii trebuiau să ţină pasul. Oamenii au fost foarte ocupaţi cu studiul. Ei trebuiau să se perfecţioneze încontinuu pentru a corespunde cerinţelor. Deci toată lumea era într-o continuă transformare, inclusiv vieţile oamenilor. Absolut totul a suferit o transformare extraordinară. Sunt foarte mulţi oameni care au ţinut pasul, sunt foarte mulţi oameni care s-au descoperit pe ei înşişi. Unii dintre ei au evoluat fantastic. Alţii au dorit să-şi păstreze nivelul de trai pe care l-au avut înainte. Această dezvoltare rapidă, cred eu că i-a ajutat pe oameni foarte mult să se găsească, să se definească.

Pot spune Gabriela, că tu ai evoluat odată cu China.

Da, eu am evoluat odată cu China şi cred că m-am format ca om. Încă o dată spun, am fost oarecum protejată datorită soţului meu şi am avut timp să observ foarte multe lucruri, dar în general oameni. Şi mi-am dat seama ce vreau, ce-mi place să fac. Cred că asta m-a ajutat pe mine foarte mult. Cunoscând foarte mulţi oameni aici, m-a ajutat să ştiu ce vreau să fac. Noi am lucrat în domeniul medical şi încă lucrăm, medicina tradiţională. Chiar şi aici, soţul meu la fel a trebuit să înveţe continuu, să afle noutăţile, să ţinem pasul cu tehnologiile. Până chiar şi modul de lucru al doctorilor de medicină tradiţională s-a schimbat, datorită faptului că medicina a evoluat foarte mult. Ei, ca metodă de tratament, au oferit o combinaţie. Foarte mulţi dintre medici au început să accepte în anumite situaţii extraordinare această combinaţie de medicină tradiţională cu medicina alopată. Schimbările au fost foarte mari şi pentru noi. A trebuit studiu în permanenţă.

Ce transformări vezi sau simţi în modul de a fi al prietenilor tăi chinezi astăzi？

Am mulţi prieteni sau cunoştinţe sau aud oamenii vorbind că s-au schimbat chinezii în general, că ar fi goana după bani, după avere, foarte importantă pentru ei. Din punctul meu de vedere este o evoluţie normală. Oamenii şi-au schimbat condiţiile de trai, începând cu locuinţele, cu îmbrăcămintea, cu foarte, foarte multe lucruri, şi este normal ca în momentul în care au ajuns la un nivel de trai să-şi dorească să-l păstreze sau să-l îmbunătăţească. Mie mi se pare o evoluţie normală. Nu cred că oamenii s-au schimbat foarte mult. Vorbind despre caracterul lor, eu cred că a rămas acelaşi. Dacă în urmă cu 23 de ani erau oameni care nu aveau nevoie de prea multe pentru a trăi şi a fi fericiţi, în această perioadă putem spune că încă vom găsi astfel de oameni şi la fel pentru cei dornici de un trai mai bun, de a se autodepăşi, sunt convinsă că cei pe care oamenii îi văd ca număr mai mare acum, aceştia au existat şi înainte, dar poate că lumea nu le acorda prea multă atenţie.