Schema emisiunilor
Despre CRI
Despre noi
Caută:
 
Home | Informaţii | Chineză | Cultură Divertisment | Turism-Bucătărie | Comunicare | China ABCEconomie-Societate Salut, China
China şi România în august 1968: „Rezistaţi, dacă aveţi nevoie, vă dăm şi tunuri."
2017-08-29 16:49:17 cri-1

Unul dintre momentele de extremă importanţă din cadrul relaţiilor China-România, intrate în memoria profundă a relaţiilor diplomatice mondiale, a fost marcat la 23 august 1968, la Ambasada României din R.P. Chineză, unde prim-ministrul Zhou Enlai (foto) şi-a anunţat vizita şi unde a prezentat un discurs devenit reper al prieteniei tradiţionale chinezo-române.

La puţine zile după invazia Cehoslovaciei de către trupele Uniunii Sovietice şi ale ţărilor Pactului de la Varşovia din care România făcea parte, dar care a adoptat o atitudine singulară de respingere şi condamnare a acţiunii, autorităţile de la Beijing s-au alăturat poziţiei Bucureştiului. Invazia sovietică a fost susţinută de Bulgaria, R.D. Germană, Polonia, Ungaria, în timp ce Albania şi România au adoptat o atitudine de reţinere, respectiv de condamnare a agresiunii.

Documentele de arhivă subliniază atenţia pe care China a acordat-o evenimentului, dar mai ales poziţiei afirmate de România, atenţie motivată de relaţiile ideologico-politice, dar şi ca urmare a construcţiilor economice şi diplomatice demarate, care aveau să marcheze o evoluţie unică în următoarele două decade.

La 21 august 1968, în Piaţa Palatului (actuala Piaţa Revoluţiei) din Bucureşti, în cadrul unui miting popular la care au participat 100.000 de oameni, Nicolae Ceauşescu (foto) avea să declare de la balconul Comitetului Central al P.C.R. deplina solidaritate a României cu poporul cehoslovac şi cu Partidul Comunist Cehoslovac. Secretarul General al PCR arăta că:

… pătrunderea trupelor celor cinci ţări socialiste în Cehoslovacia constituie o mare greşeală şi o primejdie gravă pentru pacea din Europa, pentru soarta socialismului în lume. Este de neconceput în lumea de astăzi, când popoarele se ridică la luptă pentru a-şi apăra independenţa naţională, pentru egalitatea în drepturi, ca un stat socialist, ca state socialiste să încalce libertatea şi independenţa unui alt stat. Nu există nicio justificare şi nu poate fi acceptat niciun motiv pentru a admite, pentru o clipă numai, ideea intervenţiei militare în treburile unui stat socialist. […] Problema alegerii căilor de construcţie socialistă este o problemă a fiecărui partid, a fiecărui stat, a fiecărui popor. Nimeni nu se poate erija în sfătuitor, în îndrumător al felului în care trebuie construit socialismul. Este treaba fiecărui popor şi noi considerăm că pentru a aşeza relaţiile dintre ţările socialiste, între partidele comuniste, pe baze cu adevărat marxist-leniniste, trebuie o dată pentru totdeauna să se pună capăt amestecului în treburile altor state, altor partide! […]

Suntem hotărâţi să acţionăm cu toată forţa, cu toată răspunderea noastră, pentru a contribui la găsirea căilor pentru rezolvarea cât mai iute a acestei situaţii create prin pătrunderea trupelor străine în Cehoslovacia, pentru ca poporul cehoslovac să poată să-şi desfăşoare activitatea în linişte. Suntem ferm hotărâţi să acţionăm pentru ca împreună cu celelalte ţări socialiste, cu celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, să contribuim la eliminarea divergenţelor, la întărirea unităţii ţărilor socialiste, a partidelor comuniste, pentru că suntem convinşi că numai aşa servim interesele poporului, interesele socialismului în întreaga lume.

În contextul epocii, poziţia României şi mesajul transmis de Nicolae Ceauşescu au surprins întreaga lume, de la Moscova până la Washington. A fost generat un efect neaşteptat de curtoazie şi susţinere declarativă din partea Occidentului la adresa liderului de la Bucureşti, care spera la o breşă în blocul comunist şi Cortina de Fier. Pregătirea şi derularea evenimentelor din 1989 din România pot fi racordate la momentul 1968, an în care interesele occidentale nu s-au întâlnit cu cele sovietice, aşa cum avea să se întâmple 21 de ani mai târziu.

Dat fiind că la numai două zile de la discurs urma să fie marcată Ziua Naţională a Republicii Socialiste România, în seara zilei de 22 august 1968, ambasadorul Aurel Duma avea să fie informat de autorităţile chineze că prim-ministrul Zhou Enlai avea să fie prezent la ceremonia programată la Ambasada României din Beijing. Decizia de a participa la un eveniment de asemenea factură a unui premier a fost şi continuă să fie un eveniment excepţional în protocolul chinez, unde este aplicat cu rigurozitate nivelul de reprezentare la nivel de rang diplomatic. Însă, în contextul internaţional complicat – invazia din Cehoslovacia, relaţiile tensionate dintre Moscova şi Beijing, presiunile SUA, războiul din Vietnam -, liderii Chinei au identificat în poziţia adoptată de Bucureşti şi recepţia organizată de Ziua Naţională la Ambasada României din Beijing o bună oportunitate de a transmite un mesaj întregii lumi.

1968, august 22, Telegrama Nr. 74 320/Strict secret – „La 22 august 1968, orele 22.00, am fost primit de Chen Yi, vicepremier al Consiliului de Stat şi ministru al Afacerilor Externe, căruia i-am prezentat, conform instrucţiunilor primite, informarea în legătură cu situaţia creată în R.S. Cehoslovacă.

Chen Yi a mulţumit pentru informare, precizând că o va prezenta imediat conducerii chineze.

În continuare, Chen Yi a informat că la cocteilul pe care îl oferim în ziua de 23 August va participa, în afară de dânsul, şi premierul Zhou Enlai, cu dorinţa de a ne felicita cu prilejul zilei naţionale a R.S. România. El a menţionat că premierul Zhou Enlai este pregătit să rostească un toast în care va expune poziţia guvernului chinez faţă de evenimentele din Cehoslovacia. A precizat că premierul va condamna agresiunea imperialistă a U.R.S.S. în Cehoslovacia. […]

Referindu-se la cuvântarea din 21 august a tovarăşului secretar general Nicolae Ceauşescu, Chen Yi a spus: «Am fost foarte bucuros să aud că aţi luat măsuri de apărare a independenţei şi suveranităţii naţionale. Sunt convins că dacă veţi fi hotărâţi, veţi învinge în cauza dv. Noi vă sprijinim.» […]

Menţionez că Chen Yi a exprimat hotărârea conducerii chineze de a rosti această cuvântare fără să mă întrebe dacă intenţionez să iau cuvântul cu această ocazie". – [ss] A. Duma A.M.A.E. fond Telegrame, Pekin, vol. II, 1968, f. 272-274

Din perioada 22-25 august 1968, arhiva Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti păstrează câteva zeci de telegrame, „strict secret" la acea perioadă, în care sunt prezentate instrucţiunile şi evenimentele care au conturat Ziua Naţională marcată în Ambasada României din Beijing, la care a fost prezent premierul Zhou Enlai însoţit de doi vicepremieri, şeful Marelui Stat-Major şi adjunctul său, alături de personalităţi chineze. Această prezenţă la cel mai înalt nivel şi consistentă accentuează o dată în plus importanţa şi momentul de unicitate în relaţiile diplomatice chineze cu alte ţări.

În cadrul telegramei transmise la Bucureşti după evenimentul de marcare a zilei naţionale, ambasadorul Aurel Duma avea să puncteze poziţiile exprimate de participanţi.

1968 august 23, Telegrama Nr. 74 350/Strict secret Fulger – „În seara zilei de 23 August a avut loc la ambasadă cocteilul organizat cu ocazia zilei naţionale a României. […]

Interlocutorii chinezi au manifestat multă atenţie faţă de noi şi au avut o atitudine deosebit de apropiată şi de caldă. […]

Marea majoritate a diplomaţilor şi-au exprimat satisfacţia faţă de poziţia partidului şi guvernului nostru în problema cehoslovacă. Ei au apreciat rostirea discursurilor, cadrul asigurat de partea chineză, drept un eveniment foarte important şi un succes pentru Ambasada R.S. România.

La plecare, am fost felicitat de un mare număr de şefi de misiune (Franţa, Guineea, Mali, Congo, Tanzania, R.A.U., Cuba, Olanda, Anglia, Iugoslavia şi alţii), pentru poziţia principială, fermă şi curajoasă a României exprimată în cuvântarea rostită şi au urat mult succes poporului român.

Diplomaţii celor cinci ţări socialiste şi cei mongoli au părăsit cocteilul la prima referire făcută de premierul Zhou Enlai la «clica conducătoare revizionistă sovietică». Corespondenţii de presă din aceste ţări au rămas în continuare.

Diplomaţii cehi şi iugoslavi au fosti ultimii care au plecat.

Însărcinatul cu afaceri cehoslovac ne-a mulţumit «din toată inima» pentru sprijinul deosebit de valoros acordat ţării lor, ambasadei cehoslovace […]. El a arătat că nu a atribuit însemnătate deosebită referirilor la «clica conducătoare revizionistă cehoslovacă» din cuvântarea lui Zhou Enlai, deoarece consideră că ceea ce este important în atitudinea chineză este sprijinul exprimat poporului cehoslovac, demascarea actului de agresiune.

Cuvântarea premierului Zhou Enlai a avut ca preocupare centrală situaţia din Cehoslovacia. El a declarat că U.R.S.S. a săvârşit «o crimă violentă împotriva poporului cehoslovac», că aceasta este «cel mai neruşinat şi tipic exemplu de politică de putere fascistă», că guvernul şi poporul chinez «condamnă crima de agresiune» şi sprijină poporul cehoslovac. Comparând cele petrecute în Cehoslovacia cu ce a făcut Hitler în aceeaşi ţară şi S.U.A. în Vietnam, Zhou Enlai a subliniat că «revizionismul sovietic a degenerat în social-imperialism şi social-fascism» şi S.U.A. şi U.R.S.S. încearcă să împartă lumea.

Menţionând că «România se află în faţa pericolului intervenţiei străine şi agresiunii», Zhou Enlai a declarat că poporul chinez sprijină poporul roman. […]" – [ss] A. Duma A.M.A.E. fond Telegrame, Pekin, vol. II, 1968, f. 281-283.

Un reper important legat de sprijinul concret pe care China l-a promis României în acele zile de maximă tensiune politică şi militară din estul Europei, îl găsim în una din telegramele transmise de la Beijing, la Bucureşti, în atenţia adjunctului ministrului de Externe Petru Burlacu, în care se arată că România trebuie să reziste, iar la nevoie China va susţine rezistenţa inclusiv cu armament greu.

1968 august 24, Telegrama Nr. 74 325/Strict secret Fulger – „La 23 August a.c., ora 18.00 (înainte de cocteil), am fost primit de premierul Zhou Enlai, prezenţi fiind şi vicepremierii Chen Yi şi Li Xiannian, căruia i-am transmis comunicarea conţinută în telegrama dv. nr. 23/002617 […]. La cele expuse de mine, premierul Zhou Enlai a relatat următoarele:

«Noi considerăm că evenimentele din Cehoslovacia sunt rezultatul inevitabil al politicii promovate de clica revizionistă hruşciovistă. Oricum ar fi Dubček personal, un fapt este clar – clica lui este revizionistă.

Noi considerăm că în Cehoslovacia au existat condiţii obiective pentru săvârşirea agresiunii sovietice. Este clar că dacă ar fi fost organizată rezistenţa poporului cehoslovac, sovieticii ar fi dat înapoi. Clica revizionistă cehoslovacă nu a dat ordin de rezistenţă şi astfel forţele au fost dezorganizate. Dubček a rămas la sediul Comitetului Central, unde a fost făcut prizonier.

Svoboda şovăie, nu organizează nici el rezistenţa, însă poporul cehoslovac rezistă, fapt care este foarte bun. Ar fi posibil ca o parte a actualilor conducători ai Cehoslovaciei să organizeze rezistenţa poporului, iar o altă parte să îngenuncheze în faţa clicii revizioniste sovietice.

Oricum, în Cehoslovacia s-a creat pentru o perioadă de timp o situaţie nefavorabilă.

Dumneavoastră nu aţi procedat ca Cehoslovacia.

Aţi adoptat o poziţie de luptă, aţi început încă de mult să duceţi o politică de rezistenţă faţă de conducerea revizionistă a Uniunii Sovietice, iar acum aţi adoptat măsuri de organizare a apărării patriei, fiind pregătiţi de orice eventualitate. Noi vă sprijinim în lupta pentru apărarea independenţei şi suveranităţii.

Rezistaţi, dacă aveţi nevoie, vă dăm şi tunuri.» – [ss] A. Duma A.M.A.E. fond Telegrame, Pekin, vol. II, 1968, nepaginat

Răspunsul Bucureştiului, imediat după detalierea de către Ambasada României la Beijing a discuţiilor purtate cu premierul Zhou Enlai avea să confirme, prin telegrama semnată de George Macovescu, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, dorinţa decidenţilor români de apropiere şi consolidare a relaţiilor bilaterale, cu atât mai mult fiind avut în vedere contextul generat de invazia în Cehoslovacia.

1968 august 24, Telegrama Nr. 23/006 660/Strict secret Fulger – „Tovarăşe ambasador, cereţi imediat audienţă la tovarăşul Zhou Enlai sau la tovarăşul Chen Yi şi comunicaţi următoarele:

«În numele conducerii de partid şi de stat […] transmit tovarăţilor Mao Zedong şi Zhou Enlai cele mai călduroase mulţumiri pentru mesajul trimis cu ocazia zilei de 23 August, pentru sentimentele exprimate faţă de poporul roman, pentru participarea tovarşului Zhou Enlai şi a celorlalţi reprezentanţi ai partidului şi statului chinez la recepţia a mbasadei R.S.R. […]

În legătură cu existenţa situaţiei din regiunea în care se găseşte România, tovarăşii Nicolae Ceauşescu şi Ion Gheorghe Maurer transmit dorinţa părţii române ca, în cel mai scurt timp posibil, reprezentanţi ai conducerii de partid şi de stat români să aibă un schimb de păreri cu reprezentanţi ai conducerii de partid şi de stat chinezi. Reprezentanţii români sunt gata să vină la Beijing în orice moment, pentru a întâlni pe reprezentanţii chinezi.

Partea română aşteaptă un răspuns urgent la această propunere.» […] – [ss] Macovescu, A.M.A.E. fond Telegrame, Pekin, vol. I, 1968, f. 255-257

La Bucureşti, cu ocazia paradei din 23 august 1968, pentru prima dată aveau să defileze alături de forţele armate şi noile gărzi patriotice, mesaj considerat elocvent de liderii vremii pentru a sublinia pregătirea unui răspuns la nivelul maselor, în cazul unei invazii similare celei înregistrate în Cehoslovacia. Până la final de an, datele culese de serviciile române de informaţii sau furnizate de serviciile străine aveau să pună România în stare de alarmă generală în condiţiile unei potenţiale invazii similare. Potrivit istoricului Mihai Retegan, care citează documentele studiate de cercetătorul Liana Radu, care a avut acces la arhiva NATO, câteva zeci de divizii sovietice, ungare şi bulgare au fost plasate la graniţele României, fiind pregătite de invazie. Ce a determinat liderii de la Moscova să nu ordone şi asaltul asupra României cu certitudine va fi înţeles abia după deschiderea arhivelor ruseşti.

Evenimentele din 1968 aveau să fie urmate de o vizită oficială la nivel de stat a liderilor români abia în 1971, când Nicolae Ceauşescu avea să fie primit de Mao Zedong. Stenogramele discuţiilor purtate în dimineaţa zilei de 3 iunie, la care a participat şi Zhou Enlai, evidenţiază importanţa mesajului transmis de China cu ocazia recepţiei organizate la 23 august 1968. De asemenea, este subliniat rolul de mesager al României în relaţia dintre ţările occidentale şi China, alături de preocuparea celei din urmă cu privire la imaginea pe care adversarii o construiesc în presă despre realităţile chineze.

Convorbirile dintre Mao Zedong şi Nicolae Ceauşescu, stenogramele şi comunicările pe canelele diplomatice, precum şi informările realizate după încheierea vizitei în China au evidenţiat o serie de teme pe care România şi China le-au abordat, în acord sau din perspective diferite. Una dintre acestea a vizat statutul R.D. Germane (RDG), susţinută de România, însă nerecunoscută de China, ca parte a unui mecanism promovat în diverse momente şi în privinţa Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Recunoaşterea RDG ar fi pus China în situaţia complicată de a accepta două state germane şi automat două state chineze, contrar politicii existenţei unei singure Chine. Un alt subiect la care liderii celor două ţări nu au reuşit să ajungă la un consens profund a vizat atitudinea ostilă a Chinei în relaţia cu ţările membre ale Tratatului de la Varşovia, în special cu U.R.S.S. În schimb, dialogurile în plan economic şi politic au evidenţiat buna cooperare în plan internaţional, suportul României în procesul de recunoaştere a drepturilor legitime ale Chinei în cadrul ONU şi deschiderea canalelor de comunicare cu SUA, iar pe de altă parte suportul economic chinez pentru dezvoltarea României, concretizat printr-un credit în valoare de 60 de milioane USD şi deschiderea tratativelor pentru schimburi consistente în domeniul industrial.

Relaţiile România-China aveau să marcheze o relansare a cooperărilor şi o consolidare a prieteniei, procese care au generat invidia nedisimulată a multor ţări. Ecourile vizitei de stat întreprinse în China de Nicolae Ceauşescu evidenţiau „modul diferenţiat în care România este tratată de către China, comparativ cu alte ţări socialiste. România este considerată prieten apropiat al Chinei şi situată imediat după Albania, Vietnam şi Coreea, în timp ce faţă de celelalte ţări socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia se manifestă într-o măsură mai mare sau mai mică ostilitatea."

* Din volumul „Statul în Secolul XXI – MODELUL CHINEZ", Dan Tomozei, Editura Corint 2016

[  Printează ][ ][  Home ]
Altele
Comentarii
in Web   romanian.cri.cn
   Webradio
înregistrările săptămânii
Radio Online
• 2017/09/26• 2017/09/25
• 2017/09/24• 2017/09/23
• 2017/09/22• 2017/09/21
• 2017/09/20• 2017/09/19
mai mult>>
Alte rubrici Forum
© China Radio International.CRI. All Rights Reserved.
16A Shijingshan Road, Beijing, China