ÎN MEMORIA LUI EMINESCU (continuare)

Dar câți știu oare că tu, din vârful muntelui

N-ai cale de-ntors. Tu ești ținta furtunii

În picioare la așa înălțime, ești primul să saluți zorii

Dar loviturile fulgerelor și trăsnetelor lasă urme adânci

Cu siguranță fiindcă tu stai în frunte

Făclia aprinsă de tine traversează secolele

Eu știu, știu, sigur că știu

În fiece loc – la granița dintre viață și moarte

E Zeus, un unicorn real

Tu ești primul și în fața morții

Lasă spada să-ți pătrundă pieptul, du-ți până la capăt crucea

Nu e pentru toți poeții – sigur că nu!

Numai pentru cei pregătiți să se sacrifice

Pentru cei dotați cu asemenea drepturi divine

Nimic specific, doar o calitate

Când nefericirea și durerea se-ntrepătrund

Și sunt gata să moară pentru cei mulți

Dacă cineva mă întreabă – cum se poate ajunge

La porțile citadelei spiritului unui popor -

Cum se pot deschide cu mijlocul cel mai rapid

Porțile ascunse ale sufletului unei națiuni

Am să vă răspund - nu e decât o cale:

Să plonjezi în oceanul de poezie și proverbe

Să te afunzi în zonele cele mai profunde, imprevizibile

Ah! Iată balena aceea neagră! Ori poate că e

Leul roșu din gâtul cerului spiritual

De-aici, poți să zburzi cu fantezia

Numai să te desprinzi de gravitatea pământului. Poți

Să urci pe scara cuvintelor, până când dai de

Pasărea uriașă, fără rival – regele nevăzut al vulturilor!

Iar dacă tot mai insiști – sigur că

Îți voi spune cinstit – citește-l pe Eminescu

Vei cunoaște cu siguranță sufletul românesc!

Vă mulţumim pentru prezenţa dvs. în studioul Radio China Internaţional şi pentru acest dialog de suflet despre poezie.

(Nina F. Gherman, Traducere Li Xin, Fotografii Yang Ying)