Repararea obiectelor de porţelan este o meserie tradiţională în China. Un tablou renumit care datează din dinastia Song descrie mai multe secvenţe din viaţa de zi cu zi a chinezilor din capitala de atunci a ţării. Una dintre aceste secvenţe o reprezintă un reparator de porţelanuri. În anii 60-70 ai secolului trecut, se găseau încă pe străzi reparatori care purtau pe umeri cobiliţe cu dispozitivele necesare.

Meseria era pe cale de dispariţie odată cu îmbunătăţirea nivelului de trai al chinezilor. Dar în oraşul Penglai din provincia de coastă Shandong, un tânăr pe nume Wang Changming s-a îndrăgostit de acest meşteşug, care a fost trecut pe lista patrimoniului naţional intangibil.

Wang Changming, în vârstă de 25 de ani, a mărturisit că a învăţat de la bunicul lui cum să repare porţelanurile sparte. Uneltele pe care le foloseşte, acum, au fost chiar ale bunicului lui şi sunt adevărate obiecte de artă. Este vorba de două cutii de lemn cu lungimea de 40 cm, lăţimea de 20 cm şi înălţimea de 50 cm. Fiecare cutie are câteva mici sertare şi un spaţiu ascuns, unde se ţin uneltele precum cleşte, ciocan, var. Într-una este şi o cutie de aer cu o greutate de 30 kg. Se spune că toate lucrurile necesare reparării porţelanului se pun în aceste două cutii, inclusiv uneltele, cereale, cărbune, greutatea acestora trecând de 50 de kg.

Wang Changming povesteşte că oamenii aveau nevoie de reparatori deoarece obiectele de porţelan erau foarte scumpe. Un vas de porţelan costa 0,5 kg de făină de grâu. De aceea, vasele sparte erau, de obicei, colectate şi lipite sau formate din nou într-unul întreg.

Dacă ne referim, de exemplu, la repararea unui castron, bucăţile sparte nu trebuie să fie foarte mici şi este necesar să fie legate împreună, cât mai strâns, cu o sfoară subţire. Apoi, se face cu sfredeluşul găuri mici, în care se introduc cuie speciale de cupru ce leagă bucăţile sparte. Tânărul reparator spune că dimensiunile găurii, alinierea şi adâncimea acestora trebuie supuse unor tehnici stricte. De pildă, adâncimea găurii făcute într-o farfurie subţire de 1 mm nu trebuie să fie mai mare de 0,8 mm, tehnică ce necesită multă experienţă dobândită pe parcursul mai multor ani.

În fiecare sfârşit de săptămână, Wang Changming merge pe o stradă cu magazine de antichităţi, de unde primeşte mereu obiecte sparte. Acum câteva zile, el a reparat, într-o jumătate de zi, o ceaşcă de ceramică. Acum, din ceaşca reparată nu mai curge apa. Tariful se calculează în funcţie de numărul cuielor folosite la un obiect, fiecare cui costând 5 yuani. Wang preferă să integreze cuiele în obiect, în formă de fluture sau floare, astfel încât acesta să capete o frumuseţe mai deosebită. El a spus că simte o plăcere nemaipomenită atunci când vede posesorul obiectului de porţelan mulţumit, mărturisind că dorinţa lui cea mai mare constă în transmiterea mai departe a acestei meserii tradiţionale.