Se poate vorbi despre metrou la Cluj Napoca?

Haideți să vă spun că este una dintre soluții, nu singura. Noi, acum, suntem în procesul de reevaluare a strategiei privind orașul pe partea de infrastructură. Sunt mai multe propuneri. Una dintre ele este metroul, alta vizează un monorai, alta vizează extinderea și fluidizarea transportului public generalizat. Vom vedea care va fi soluția propusă de specialiști. În urma dezbaterii publice o vom tranșa în final și aici las deschise toate oportunitățile, pentru că nu trebuie să o tranșeze primarul, pentru că nu are toate cunoștințele de specialitate. Lăsăm specialiștii să creioneze actualizarea strategiei, după care o vom da spre dezbatere publică, după care vom lua decizia pe care o vom implementa.

China ar fi un partener ideal în acest sens ...

China este și trebuie să rămână un partener economic extrem de important al oricărei țări din Europa Centrală și de Est, iar România poate încă beneficia de faptul că relațiile româno-chineze au o istorie lungă și de tradiție și, oarecum, apropiată de la om la om. Ar fi păcat să piardă această oportunitate pe care încă o mai avem, dar nu pentru foarte multă vreme, pentru că și aici se schimbă generațiile de oameni politici. Nu mai sunt cei care cunoșteau atât de bine relațiile româno-chineze. Acum este dincolo de relația oficială, protocolară și o relație apropiată de la om la om, de apropiere între China și România pe care, repet, ar trebui să o fructificăm, pentru că este o putere economică importantă a globului.

Aflat în China după 13 ani, la invitaţia Institutului de Studii Internaţionale din Shanghai şi a autorităţilor din Ningbo pentru a participa la Summitul Primarilor China-ECE, fostul premier al României, Adrian Năstase a acceptat provocarea noastră de a discuta despre strategia „O centură, un drum" şi chiar despre amintirile sale despre China şi prietenii chinezi. Noi l-am surprins plăcut cu o fotografie în care apare acordând un interviu pentru agenţia de presă Xinhua, în anul 2003, exact în perioada în care China era afectată de epidemia SARS. Traducerea a fost asigurată, atunci, de domnul Zhu Kewen, un foarte bun cunoscător al limbii române, care, alături de alți românologi chinezi, au pus bazele constituirii secției române a Radio China Internațional.

Cum aţi fost primit aici, cum a fost revederea cu prietenii chinezi şi contactul cu realităţile Chinei 2017？

Chiar dacă au trecut aşa de mulţi ani, vizita mea din 2003 în perioada SARS a intrat, să spun aşa, în legendă. Aici, atunci când se vorbeşte despre România imediat este menţionată acea vizită a premierului român.

Da, pentru că, în acea perioadă, mai mulţi lideri de state şi-au amânat vizita. Dvs. nu aţi făcut-o. Şi tocmai vroiam să vă întreb dacă recunoaşteţi această poză şi ce amintiri aveţi legate de aceasta？

Superbă. Mă bucur tare mult să văd această fotografie şi îmi face plăcere să rememorez clipe legate de o iniţiativă politică foarte curajoasă aş spune şi, din păcate, care nu a fost urmată în anii care au venit după aceea. Şi cred că asta este una din marile noastre slăbiciuni. Pornim proiecte, dar nu le ducem până la capăt. Şi, iată, acum luăm lucrurile din nou de la capăt şi este foarte greu pentru că s-au schimbat generaţiile de lideri politici în China. Interesele chineze, iată, că nu mai sunt legate direct de România, ci România intră într-un grup de 16 ţări şi nu neapărat cu echipa cea mai bună sau în formatul cel mai bun, cu slăbiciuni legate de incapacitatea noastră de a dezvolta o politică externă către toate azimuturile cum spuneam eu şi, în aceste condiţii, chiar în ceea ce priveşte relaţia cu China, relaţie atât de criticată la noi, iată că alte ţări, cum ar fi Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, toate au reuşit să realizeze proiecte importante. Noi ne-am refuzat acest lucru fiind şi în acest domeniu, la fel ca şi în relaţia cu Rusia, mai catolici decât Papa occidental.

În cadrul evenimentului de aici, de la Ningbo, oficialii locali au vorbit despre nevoia de deschidere şi de apropiere, despre disponibilitatea Chinei de a împărţi beneficiile cu țările ECE, cu Europa mai ales, mai ales în contextul strategiei "O centură, un drum". În ce termeni trebuie să înţelegem această deschidere şi disponibilitate și ce trebuie făcut pentru ca Europa şi China să ajungă la o înţelegere comună a nevoilor şi realităţilor de azi?

Să nu fim naivi. China îşi urmăreşte propriile sale interese. După ce şi-a rezolvat ieşirea din izolare, în mod evident acum încearcă o formulă de expansiune economică şi de influenţă politică la nivel global şi lucrurile astea îi reuşesc foarte bine. Şi în Africa şi, iată, acum, şi în Europa. Ce facem noi？Eu cred că trebuie să învăţăm de la Deng Xiaoping, cel care spunea că nu are importanţă culoarea pisicii, dacă e albă sau neagră, ci doar dacă mănâncă şoareci. Deci, pisica noastră încă nu mănâncă şoareci în China, şi nici în Rusia şi nici acasă nu prea mai mănâncă şoareci. Eu cred că aici este problema noastră. În a înţelege că interesele unui stat trebuie urmărite cu fermitate, cu continuitate şi cu înţelepciunea de a face diferenţa între ceea ce este propagandă internă şi joc politic intern şi ceea ce este interes dincolo de chestiunile de oportunism politic.