În cadrul evenimentului de aici, de la Ningbo, oficialii locali au vorbit despre nevoia de deschidere şi de apropiere, despre disponibilitatea Chinei de a împărţi beneficiile cu țările ECE, cu Europa mai ales, mai ales în contextul strategiei "O centură, un drum". În ce termeni trebuie să înţelegem această deschidere şi disponibilitate și ce trebuie făcut pentru ca Europa şi China să ajungă la o înţelegere comună a nevoilor şi realităţilor de azi?

Să nu fim naivi. China îşi urmăreşte propriile sale interese. După ce şi-a rezolvat ieşirea din izolare, în mod evident acum încearcă o formulă de expansiune economică şi de influenţă politică la nivel global şi lucrurile astea îi reuşesc foarte bine. Şi în Africa şi, iată, acum, şi în Europa. Ce facem noi？Eu cred că trebuie să învăţăm de la Deng Xiaoping, cel care spunea că nu are importanţă culoarea pisicii, dacă e albă sau neagră, ci doar dacă mănâncă şoareci. Deci, pisica noastră încă nu mănâncă şoareci în China, şi nici în Rusia şi nici acasă nu prea mai mănâncă şoareci. Eu cred că aici este problema noastră. În a înţelege că interesele unui stat trebuie urmărite cu fermitate, cu continuitate şi cu înţelepciunea de a face diferenţa între ceea ce este propagandă internă şi joc politic intern şi ceea ce este interes dincolo de chestiunile de oportunism politic.

Cum poate România să profite de aceste oportunităţi economice deschise de relaţia cu China?

În mod evident discutam în alţi termeni în urmă cu 10 ani, atunci când erau deja proiecte lăsate pe masă – Centura Bucureştiului, Podul Brăila-Galaţi, apoi modernizarea unora dintre termocentrale, Unităţile Nucleare de la Cernavodă 3 şi 4. Deci, toate acestea, iată, după 10 ani, le rediscutăm şi unele dintre ele nu mai pot fi realizate, altele nu mai au sens, cablul submarin nu ştiu dacă se va mai realiza spre Turcia pentru a prelua supraenergia de la unităţile de la Cernavodă. Şi, în plus, entităţile economice din România nu mai sunt la nivelul de anvergură pentru a lucra singure cu marile conglomerate economice din China. Deci avem dificultăţi mari în a reconstrui o relaţie economică substanţială, iar China a renunţat deja la elementele să spunem de ideologie şi a devenit extrem de pragmatică, spre deosebire de perioadele în care preşedinţii chinezi vorbeau româneşte şi recitau poezii din Eminescu, acum avem noi generaţii de lideri politici care privesc spre America, privesc spre ţările occidentale într-un mod foarte pragmatic, încep să privească şi spre Rusia cu interes pentru a vedea cum se poziţionează în acest triunghi de forţe America-Rusia-China. Toate lucrurile acestea ne îngreunează situaţia şi atunci poate că, mai curând, la nivelul primăriilor, la nivel local se pot desfăşura iniţiative cum sunt şi cele care într-un fel se discută aici la Ningbo cu ocazia acestui forum.