Shichahai este o zonă pitorească celebră din nord-vestul Beijingului, care include trei lacuri - Qianhai, Houhai și Jishuitan. Situat în partea istorică a capitalei Chinei, locul abundă în frumuseți naturale splendide, în clădiri istorice şi în vechi reşedinţe locale în stil Hutong, devenind o atracţie preferată de turişti din toată lumea. În ultimii 200 de ani, mulţi ofiţeri guvernamentali, celebrităţi, călugări şi călugăriţe au ales să construiască vile şi temple în Shichahai şi să trăiască în fermecătoarea zonă. De altfel, există mai multe poveşti legate de denumirea acesteia.

Una spune că în jurul lacului cu acelaşi nume a început să fie construit oraşul Beijing. Potrivit altei legende, aici ar fi fost nouă mănăstiri budiste de călugăriţe şi un templu, denumirea provenind de la shi (care înseamnă zece) şi cha (care înseamnă templu). O altă poveste spune că în zonă a fost un templu mare şi grandios în perioada dinastiei Ming şi de aici denumirea de Shichahai – shi înseamnă zece, hai înseamnă marea. Conform teoriei budiste, marea simbolizează expansiunea adevărului, în timp ce zece se apropie de cele 10 lucruri bune şi rele, având sensul de mult şi cha se referă la chana care înseamnă clipă. Astfel, Shichahai, în budism, are următorul înţeles – "Când mai multe clipe se adună, se formează marea."

O mare de minunăţii descopeream şi noi în timpul unei plimbări prin acest loc plin de viață, încărcat de istorie şi de valori culturale. Admiram peisajele şi arhitectura uluitoare şi ne bucuram de ecoul primăverii ce răzbătea prin sălciile curgătoare pregătite să înmugurească, amintindu-ne de inocenţa noastră, când paşii ni s-au oprit în faţa unui templu. Mirosul de beţişoare parfumate şi sunetele unei muzici venite parcă din altă lume înmiresmau zona. Templul taoist Huode Zhenjun, dedicat Zeului Focului şi datând din vremuri istorice, se înfăţişa impetuos în faţa noastră. Lăcaşul de cult îmbină arhitectura specifică mai multor dinastii şi este renumit pentru modul în care are conservate pe poarta principală olanele glazurate în galbenul imperial, oferite chiar de împăratul Qianlong (1735-1796), un promotor însemnat al culturii chineze.

Templul Huode Zhenjun este o oază de linişte în tumultul zonei Shichahai, un loc marcat de filosofia taoistă. Înăuntrul acestuia, credincioşii aprindeau beţişoare parfumate şi apoi adresau rugăciuni şi mulţumiri Zeului focului. O călugăriţă făcea exerciţii pentru îmbunătăţirea respiraţiei şi întreţinerea trupului cu câţiva credincioşi. Alţi vieţuitori ai templului se îngrijeau de treburile zilnice sau îi îndrumau pe credincioşii veniţi în vizită. Într-un colţ al lăcaşului de cult, un călugăr intrase în meditaţie. Am fost cucerite imediat de atmosfera atât de armonioasă din templul care părea o poartă spre cer şi ne-am dorit să facem o scurtă incursiune în această cultură desăvârşită. Aşa că, întâlnirea cu călugărul Guo a fost o binecuvântare pentru noi, el acceptând să ne împărtăşească puţin din tainele celei de a doua mari religii tradiţionale a Chinei, taoismul.