Există o foarte aprinsă dezbatere, sau cel puţin la nivel mediatic, între reorientarea politicii externe către Est, în condiţiile în care inclusiv preşedintele Dodon vorbeşte de contactul permanent şi rămânerea pe zona europeană. Unde, practic, ar trebui să privească observatorii detaşaţi, în acest context în care o parte din clasa politică de la Chişinău vorbeşte de blocajul pe linia europeană, în timp ce preşedintele Dodon vorbeşte de necesitatea redeschiderii comunicării corecte pe Est?

Şi domnul Dodon are perfectă dreptate în acest sens! Pentru că Republica Moldova, regiunea în care este amplasată Republica Moldova, este o regiune extrem de dificilă şi fiind la joncţiunea dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă este firesc pentru politicienii din Republica Moldova să caute să întreţină relaţii bune, atât cu Uniunea Europeană, cât şi cu liderii de la Moscova.

În ceea ce priveşte, cum spuneţi dumneavoastră reorientarea politicii externe a Republicii Moldova nu aş fi chiar întrutotul de acord cu dumneavoastră din simplul motiv că baza unor asemenea discuţii se află în societatea din Republica Moldova. Şi dacă ne amintim despre rezultatele sondajelor de opinie realizate în Republica Moldova de-a lungul anilor o să vedem că populaţia din Republica Moldova permanent balansează, ba spre Uniunea Europeană, ba spre relaţiile mai consolidate cu Federaţia Rusă. În acest context, doar o mică remarcă. Dacă vă amintiţi, în perioada guvernării Partidului Comunist în Republica Moldova, în 2007-2008, realizarea unor astfel de sondaje arătau că circa 75% din respondenţi optau pentru integrarea Republicii Moldova cât mai rapid în Uniunea Europeană. Din păcate, şi aici trebuie să recunosc cu întreaga responsabilitate, odată cu venirea în anul 2009 a partidelor democrate la guvernare în Republica Moldova, acest vector pro-european de dezvoltare a politicii externe a Republicii Moldova a fost puternic compromis şi a fost puternic compromis de către unii lideri politici recenţi din Republica Moldova care, ascunzându-se după paravanul de necesitate a integrării europene nu făceau nimic altceva decât să corupă sau să extindă exerciţiile de corupere masivă în societate. Evident, omul simplu vede acest lucru, evident omul simplu începe să tragă linia de explicaţie loctică între exponenţii politicului din Republica Moldova care nu fac lucruri tocmai legale, cu declaraţiile lor oficiale privind necesitatea integrării europene. Şi atunci, lucrul acesta a fost imediat sesizat de către populaţia Republicii Moldova şi dacă sunteţi atent acuma, ultimele sondaje din Republica Moldova atestă că, de fapt, doar 45% din respondenţi mai continuă să creadă că viitorul Republica Moldova ar fi în spaţiul Uniunii Europene. Totodată, nu există nicio majoritate clară care ar opta exclusiv pentru aderarea Republicii Moldova la aşa numita uniune euro-asiatică, împreună cu Federaţia Rusă.

Ei, domnul preşedinte Dodon nu face altceva decât să legitimeze aceste curente politice din interiorul Republicii Moldova.

De ce vă spuneam eu la întrebarea dumneavoastră anterioară că este foarte important să continue dialogul şi o identificare a unei balanţe corecte, coercitive, între instituţiile puterii de stat din Republica Moldova. Pentru că doar în felul acesta administraţia oficială din Republica Moldova ar putea să expună realmente, efient, voinţa şi dorinţa întregii societăţi din Republica Moldova.

Vreau să vă spun şi un alt lucru. Un alt exerciţiu democratic este ca fiecare partid politic din Republica Moldova să aibă propria viziune privind politica externă. Din păcate, comparând ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, cu ceea ce a fost în România, în mijlocul anilor 90, în 94 sau 95, când a fost semnată renumita Declaraţie de la Snagov, când întreaga clasă politică din România a subsemnat declaraţiei angajamentului de a susţine plenar perspectiva europeană, în Republica Moldova este dificil de a obţine acest lucru. Nu poate să existe un curent unic, o opinie absolut intangibilă privind perspectivele dezvoltării sau relaţiilor externe ale Republicii Moldova. În condiţiile noastre, unde după experienţa aflării în componenţa Uniunii Sovietice, după influenţa pe care a avut-o Republica Moldova din partea fostei Uniuni Sovietice, după care din partea Federaţiei Ruse şi nu doar din partea Federaţiei Ruse, acum suntem parte componentă a Comunităţii Statelor Independente, lucrul acesta evident că explică diferenţele care există în societatea noastră privind scopul sau orientările, vectorul de dezvoltare a politicii externe a Republicii Moldova. Dar, iarăşi, prin dialog, prin comunicare, întotdeauna se pot aduce poporului, societăţii, argumentele necesare pentru a demonstra avantajele uneia sau altei opţiuni.