Interviu cu prof.univ. Ding Chao, directorul Centrului de Studii pentru Europa Centrală şi de Est al Universităţii de Studii Străine din Beijing

Domnule profesor, cum a început povestea limbii române, aici, la Beijing?

Mulţumesc pentru această întrebare! Într-adevăr, în zilele acestea, când ne apropiem tot mai mult de aniversarea celor 60 de ani de la înfiinţarea secţiei de limba română la Universitatea de Studii Străine din Beijing, am început să mă gândesc tot mai mult la unele momente legate de această secţie, de această catedră. Acum, la marcarea celor 60 de ani de la această catedră, observăm că, de fapt, este un act istoric, în sensul că atunci, în anii 50, după stabilirea relaţiilor diplomatice dintre China şi România, schimburile culturale, ca şi cele în domeniul educaţiei, formarea unor cunoscători de limba chineză pentru români şi, de asemenea, a celor de limba română pentru China, era o mare necesitate, iar conducătorii statelor noastre au avut în vedere încă de la început, din iarna anului 1950, prin grija premierului Zhou Enlai, acest lucru. Aşadar, după trimiterea reciprocă a unor studenţi care urmau să studieze la Bucureşti şi la Beijing, s-a înfiinţat în 1956 secţia de limba română la Beijing şi secţia de limba chineză la Bucureşti. Acum, după 60 de ani de activitate, trebuie să spunem că o activitate susţinută fără întrerupere la Beijing, inclusiv în perioada anilor 60-70, în perioada Revoluţiei culturale, când la unele facultăţi sau specializări s-a întrerupt activitatea didactică, iar la limba română, datorită unor relaţii de stat şi unor relaţii de bună colaborare dintre ţările noastre, această activitate didactică a continuat. Iar în ceea ce priveşte rezultatele acestei activităţi trebuie să vă spun că noi toţi ne mândrim prin faptul că încă de la început, de la înfiinţarea acestei secţii, catedra de limba română, prin eforturile comune ale unor profesori înaintaşi, care au studiat din 1950 la Bucureşti şi mai ales lectorilor români trimişi de statul român să lucreze aici, s-a reuşit să se formeze un număr însemnat de vorbitori de limba română. Unii dintre ei au prestat servicii cu deosebite rezultate şi mari contribuţii în domeniul diplomaţiei, în domeniul cultural, mass-media şi în alte domenii economic, în ştiinţă, pe linie militară, armată şi altele. În acelaşi timp, aici s-a desfăşurat şi o activitate de cercetare. Profesorii noştri care au lucrat aici, domnul profesor Feng Zhichen, domnul profesor Zhang Zhipeng au tradus multe cărţi, opere importante din literatura română, Eminescu, Sadoveanu, Caragiale şi alţi scriitori români. Au muncit ani de zile la dicţionare şi au reuşit să publice Dicţionarul român-chinez şi chinez-român la începutul anilor 90, iar domnul profesor Feng acum a finalizat şi un alt mare dicţionar, Dicţionar general român-chinez, care, dacă nu anul acesta, cel târziu anul viitor va ieşi de sub tipar. Bineînţeles şi alte proiecte de importanţă naţională în domeniul cercetării limbii, literaturii şi culturii româneşti în China. Acum, în ultimii ani, activitatea didactică a fost şi este întărită, în sensul că a căpătat o amploare mai mare. Timp de aproape 20 de ani avem câte două clase la studii universitare, avem şi masteratul, iar de la 1998 încoace, Catedra de limba română este acreditată să lucreze şi cu studenţi la doctorat. Ceea ce este o performanţă putem spune, pentru că nu orice specializare de felul acesta are asemenea acreditare.

Pentru dvs. personal, ce înseamnă limba şi literatura română?

O parte din suflet şi din trup.

Dacă ar fi să alegeţi, pentru a doua oară, o limbă străină pe care s-o predaţi, care ar fi aceea? Aţi alege tot limba română?

Tot limba română. Dar sper să am şi această şansă. Îmi doresc din tot sufletul acest lucru.