Catedra de limba română a Centrului pentru Limbi şi Culturi Europene din cadrul Universităţii de Studii Străine din Beijing împlineşte 60 de ani de existenţă. În acest articol, vă invit să facem împreună o incursiune în trecutul şi prezentul acesteia şi să aflaţi care sunt proiectele de viitor ale profesorilor de aici. Ca de fiecare dată, am păşit cu emoţii mari în acel spaţiu atât de familiar. Alina, pentru că este absolventă a acestei universităţi. Eu, pentru că aici se predă limba-mi dulce românească, pe care membrii redacţiei române a Radio China Internaţional o vorbesc cu atâta plăcere în fiecare zi. Şefa catedrei, doamna profesoară Pang Jiyang ne-a întâmpinat în faţa clădirii şi ne-a condus în sala în care bobocii din anul I ai secţiei repetau de zor cuvinte şi fraze în limba română, împreună cu domnul profesor Ding Chao, directorul Centrului de Studii pentru Europa Centrală şi de Est al Universităţii de Studii Străine din Beijing. Am intrat şi minunaţii studenţi chinezi ne-au salutat cu un frumos Bună dimineaţa în limba română şi cu multe zâmbete, apoi şi-au reluat conştiincioşi cursurile. Ei învăţau adjectivul demonstrativ de apropiere, acest sau acesta, cazurile nominativ şi acuzativ, forme destul de complicate pentru orice începător străin. Primele două ore ale cursului de limba română se încheie. Clopoţelul sună anunţând pauza. Noi îl provocăm pe domnul profesor Ding Chao la un dialog despre limba română şi despre cum a început aceasta să fie predată la Beijing.

Domnule profesor, cum a început povestea limbii române, aici, la Beijing?

Mulţumesc pentru această întrebare! Într-adevăr, în zilele acestea, când ne apropiem tot mai mult de aniversarea celor 60 de ani de la înfiinţarea secţiei de limba română la Universitatea de Studii Străine din Beijing, am început să mă gândesc tot mai mult la unele momente legate de această secţie, de această catedră. Acum, la marcarea celor 60 de ani de la această catedră, observăm că, de fapt, este un act istoric, în sensul că atunci, în anii 50, după stabilirea relaţiilor diplomatice dintre China şi România, schimburile culturale, ca şi cele în domeniul educaţiei, formarea unor cunoscători de limba chineză pentru români şi, de asemenea, a celor de limba română pentru China, era o mare necesitate, iar conducătorii statelor noastre au avut în vedere încă de la început, din iarna anului 1950, prin grija premierului Zhou Enlai, acest lucru. Aşadar, după trimiterea reciprocă a unor studenţi care urmau să studieze la Bucureşti şi la Beijing, s-a înfiinţat în 1956 secţia de limba română la Beijing şi secţia de limba chineză la Bucureşti. Acum, după 60 de ani de activitate, trebuie să spunem că o activitate susţinută fără întrerupere la Beijing, inclusiv în perioada anilor 60-70, în perioada Revoluţiei culturale, când la unele facultăţi sau specializări s-a întrerupt activitatea didactică, iar la limba română, datorită unor relaţii de stat şi unor relaţii de bună colaborare dintre ţările noastre, această activitate didactică a continuat. Iar în ceea ce priveşte rezultatele acestei activităţi trebuie să vă spun că noi toţi ne mândrim prin faptul că încă de la început, de la înfiinţarea acestei secţii, catedra de limba română, prin eforturile comune ale unor profesori înaintaşi, care au studiat din 1950 la Bucureşti şi mai ales lectorilor români trimişi de statul român să lucreze aici, s-a reuşit să se formeze un număr însemnat de vorbitori de limba română. Unii dintre ei au prestat servicii cu deosebite rezultate şi mari contribuţii în domeniul diplomaţiei, în domeniul cultural, mass-media şi în alte domenii economic, în ştiinţă, pe linie militară, armată şi altele. În acelaşi timp, aici s-a desfăşurat şi o activitate de cercetare. Profesorii noştri care au lucrat aici, domnul profesor Feng Zhichen, domnul profesor Zhang Zhipeng au tradus multe cărţi, opere importante din literatura română, Eminescu, Sadoveanu, Caragiale şi alţi scriitori români. Au muncit ani de zile la dicţionare şi au reuşit să publice Dicţionarul român-chinez şi chinez-român la începutul anilor 90, iar domnul profesor Feng acum a finalizat şi un alt mare dicţionar, Dicţionar general român-chinez, care, dacă nu anul acesta, cel puţin anul viitor va ieşi de sub tipar. Bineînţeles şi alte proiecte de importanţă naţională în domeniul cercetării limbii, literaturii şi culturii româneşti în China. Acum, în ultimii ani, activitatea didactică a fost şi este întărită, în sensul că a căpătat o amploare mai mare. Timp de aproape 20 de ani avem câte două clase la studii universitare, avem şi masteratul, iar de la 1998 încoace, Catedra de limba română este acreditată să lucreze şi cu studenţi la doctorat. Ceea ce este o performanţă putem spune, pentru că nu orice specializare de genul acesta are asemenea acreditare.

Clopoţelul sună din nou. De această dată anunţă începerea cursurilor. Doamna profesoară Pang Jiyang începe orele de limba română cu studenţii din anul III, care traduc deja fraze din chineză în română.

Cum este să predaţi limba română studenţilor chinezi?

Studenţii noştri nu ştiu nimic despre limba română în liceu, de aceea e foarte greu, este o sarcină foarte grea pentru noi să le predăm. Ei învaţă limba română chiar de la zero, deci trebuie să fac multe exerciţii, să facem noi, împreună, multe exerciţii gramaticale, la exerciţiile orale să discutăm în limba română şi cu ajutorul expertului nostru român să putem să facem mai multe exerciţii, mai ales de conversaţie, orale adică. Cu ajutorul diferitelor instituţii culturale din România am găsit multe instrumente orale sau audio-vizuale, care ne ajută să facem acest fel de activităţi didactice. Şi studenţii noştri sunt foarte buni şi ei vor să înveţe această limbă, deşi este de mică circulaţie, dar ei vor face ceva interesant şi de foarte mare folos în viitorul lor, în viaţă.

Care sunt satisfacţiile dvs. cele mai mari în calitate de profesor chinez care predă limba română?

Deseori, eu sunt satisfăcută de ceea ce am făcut în aceşti ani, pentru că am mulţi absolvenţi, studenţi de limba română. De pildă, ca Alina, acum lucrează foarte bine la Radio China Internaţional şi am mulţi absolvenţi care acum lucrează la diferite institute care acum întreţin relaţii diplomatice cu România, de pildă, ministerul Afacerilor Externe, la presă şi la diferite institute de cercetări ştiinţifice. Şi asta mi se pare cea mai mare mândrie pentru mine.