Interviu cu Dan Tomozei, jurnalist la Radio China Internaţional

(Fotografie realizată de Bogdan Dănescu)

Bună ziua Dan Tomozei şi bine ai venit la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă. În primul rând, felicitări pentru lansarea în România a ultimului tău volum intitulat „Statul în secolul XXI - Modelul Chinez". Ce teme abordezi în această lucrare, de unde porneşte aceasta şi unde se încheie?

Sărut mâna! În primul rând, daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru invitaţia la emisiunea pe care o realizaţi împreună cu colega noastră Nina Felicia Gherman. În al doilea rând, aş vrea să mulţumesc tuturor celor care în România au participat la evenimentele organizate împreună cu Editura Corint şi partenerii locali Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, Biblioteca Judeţeană din municipiul Craiova şi cu Academia România - Institutul pentru Cercetarea Economiei Mondiale. Apoi, aş vrea să revin la Radio China Internaţional şi să vă mulţumesc şi dvs. personal, şi colegilor noştri, dar şi veteranilor români care au activat în secţia de limba română, pentru că fără dvs. şi fără toţi prietenii mei chinezi nu aş fi putut să scriu această lucrare. Prin aceasta încerc să răspund întrebării, pentru că, cu ajutorul dvs., al chinezilor, am reuşit să prezint românilor China plecând de la Lao Zi, Sun Zi şi Confucius, ajungând până în secolul XXI, în care am abordat teme economice, sociale, de familie, educaţionale, relaţiile între oameni. Am încercat să prezint China de astăzi, dar care este foarte puternic conectată la tradiţie, la familie, la tot ceea ce înseamnă bunăcuviinţă pe modelul chinez. De asta şi titlul cărţii poartă această notă – model, arătând că China, în ansamblu, societatea chineză în toate laturile ei, este un model pentru întreaga lume, chiar dacă în lume există şi alte modele. Însă, din punctul meu de vedere, modelul chinez, societatea chineză, modul în care societatea chineză preia din lume elemente, le transformă şi le aplică în societatea internă, lucrurile acestea sunt mai puţin cunoscute.

Ce te-a îndemnat să scrii această lucrare, a existat un imbold anume?

Aşa cum am spus mai devreme, convingerea mea că în România, şi nu doar în România, în întreaga lume, China nu este cunoscută aşa cum este ea, m-a determinat să scriu această lucrare, în care am încercat să prezint China, fără a impune propriile prejudecăţi. Orice străin care vine în China, vine cu un model de acasă, modelul românesc, american, european, francez, britanic. Şi atunci sunt foarte multe lucruri pe care le înţelegi mai greu, pe care reuşeşti să le asimilezi sau să le accepţi mai greu. Tocmai această diferenţă de nuanţe pe care China le prezintă în foarte multe aspecte, am încercat să o prezint publicului român, încercând să atrag atenţia permanent - aceasta este China, aceasta nu este România, aceasta nu este America, nu este Franţa, nu este Europa. În China, lucrurile sunt pe model chinezesc. Una dintre filosofiile de stat în China este de a prelua ce este bun în exterior, de a înţelege cum funcţionează şi apoi de a încerca să aplice potrivit convingerilor şi politicilor chinezeşti. Nimic nu se preia de-a gata, aşa cum se întâmplă în Europa de Est, Centrală şi de Est, şi aceasta este o parte critică în conţinutul cărţii, în care am arătat, că spre exemplu, spre diferenţă de Europa, China, atunci când preia ceva, încearcă să potrivească pe modelul societăţii chineze, motiv pentru care nu sunt efecte distructive sau nu sunt surprize, aşa cum se întâmplă de 26 de ani în Europa Centrală şi de Est şi de foarte multe ori am făcut referinţe critice la adresa modului în care se face politică şi mai ales în domeniul economic în România.

Care este mesajul pe care încerci să-l transmiţi prin această carte şi cui se adresează aceasta?

Cred că noua lucrare are mai multe mesaje. Unul dintre ele fiind acela de deschidere la adresa Chinei, în perspectiva relaţiilor economice, relaţiilor politice, relaţiilor sociale, culturale, cu precădere pe relaţia România – China. Un alt mesaj este acela de a încerca să renunţăm la prejudecăţi în ceea ce priveşte China. România, la fel ca foarte multe alte state din Europa, dar şi din întreaga lume, cunoaşte China din perspectiva poziţiilor exprimate de presa occidentală. Ori, ştim absolut cu toţii, că prin intermediul presei se duc adevărate conflicte mediatice, se construiesc imagini cu privire la China, în cazul de faţă. Şi mesajul pe această zonă, prezentând inclusiv realităţile din presa chineză, aşa cum se exprimă presa chineză, rolul presei chineze în societatea din Republica Populară Chineză, unul dintre mesaje, cum spuneam, a fost acela de a renunţa la prejudecăţi, de a cunoaşte China aşa cum este ea şi de a încerca să se ajungă la un mesaj exprimat în contact cu relităţile chineze, nu în contact cu prejudecăţile exprimate de cei care vin în China şi spun, a, lucrul acesta nu e bun pentru că nu e ca la mine acasă. Tocmai asta face diferenţa. În China eşti în China şi nu eşti în altă parte. Cere un efort să înţelegi societatea chineză, să înţelegi modul în care se exprimă chinezii în general.