Interviu realizat cu Sylvia Trăistariu, artist vizual

Doamna Sylvia Trãistariu vă spun bună ziua de la Beijing. Mă bucur să vă aud din nou şi să vorbim, în minutele următoare, despre Expoziţia de picturã "China Semne – Identitate", semnatã de dvs. şi deschisã la Bucureşti, la sfârşitul lunii iulie şi care a durat până în 8 august. Care este ideea, conceptul de bază al acesteia?

Pornind de la ideea existenţei unor coduri comportamentale încă din cele mai vechi timpuri, lucrările mele caută identitatea culturilor ascunsă în semnele şi simbolurile lor. Acestea definesc ritualuri, credinţe, obiceiuri. Fiecare societate, de-a lungul timpului, a operat cu un limbaj al semnelor, care a reflectat timpul istoric trăit. Iniţial, interesul meu viza exclusiv semnele vechi neolitice şi ceea ce reprezentau ele pentru fiecare cultură în parte. Călătoria în China mi-a schimbat însă perspectiva, determinându-mă să-mi schimb proiectul. Astfel că, ceea ce trebuia să fie o expresie a neoliticului în general, ca memorie comună, a devenit o expresie a identităţii Chinei în mod particular. Expoziţia urmăreşte semnul neolitic şi transformarea sa în scriere făcând mai întâi trimitere la un trecut primitiv comun; de aceea, în câteva dintre lucrări se regăsesc atât semne neolitice ale Culturii Yangshao considerate ca stând la baza scrierii chineze, cât şi cele neolitice Cucuteniene. Este un circuit care apoi se concentrează pe semnele vechi şi noi ale Chinei integrate în compoziţii ce ilustrează portrete, scene cotidiene şi de ritual. Din punct de vedere tehnic şi stilistic, conceptul exploatează o abordare de tip semn/imagine, text /imagine din zona afişului. De aici şi puternica impresie pe care o lasă lucrările, aceea de ilustraţie. Alăturate, semne şi imagini, linie şi pată, se potenţeaza reciproc devenind Semne/Identitate.