Aş vrea să îmi confirmi. Citind despre Lao Zi şi Confucius apar coincidenţe de imagine cu Iisus. Măgarul pe care dispare Lao Zi, peştera în care se naşte Confucius. Sunt coincidenţe de imagine care în simbolistică pot să aibă o reverberaţie şi cum spuneai mai devreme există o punte de legătură la o distanţă geografică între religia creştină şi filozofia chinezeasă.

Da. Musai trebuie să amintim de Sfântul Ioan Gură-de-Aur care la trei sute şi ceva de ani după Hristos spune un cuvânt foarte înţelept şi spune asa: „Înainte de a se întrupa, înainte de a se naşte Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu vesteşte acest lucru tuturor oamenilor de pe pământ" prin metodele sale. Prin prooroci sau prin oameni deosebiţi revelaţi care suportă o revelaţie divină şi care vorbesc despre acest aspect.

Noi, trăind în spaţiul european, pentru noi lumea parcă ar fi numai Europa. Din acest motiv, dacă este să spui cuiva din mediul nostru teologic că este valabil şi pentru China, chinezii sunt tot oameni, sunt tot fraţii noştri din Adam, pare puţin anacronic. Toată lumea s-ar gândi că nu se poate aşa ceva. Cum adică, în China? Ba, se poate!

Tocmai întrebarea pe care mi-aţi pus-o, aspectul pus în vedere este foarte asemănător. De ce? Pentru că, părerea mea este că atunci, în acei ani, civilizaţia chineză era conform tututor studiilor făcute şi de occidentali şi de chinezi, era mai avansată faţă de civilizaţia romană. Cum să nu vestească Dumnezeu şi în partea cealaltă, care era mai dezvoltată decât cea romană? Mai mult ca sigur că a fost.

Eu am studiat acest Lao Zi şi pot spune că are aceste aspecte. Kong Zi/Confucius are şi el foarte multe similitudini, dar el nu vorbeşte cu aceeaşi precizie. El se leagă foarte mult de aspecte sociale şi pare puţin mai îndepărtat. Dar, dacă este să ne gândim din punctul de vedere al virtuţii, este foarte asemănător.

Acum, să facem paralelismul pe care l-aţi făcut care este foarte frumos şi întradevăr aşa este. Lao Zi se îndepărtează conform scrierilor antice, pleacă spre vest pe un măgar sau pe un bivol, Confucius se naşte în peşteră. Să facem o comparaţie că ar fi ei asemănători cu Hristos este puţin cam îndepărtat. Dar, ca sistem filozofic totul este foarte apropiat şi pare a fi glasuri de creştini care vorbesc înainte de Hristos.

Care este principala idee, principalul bagaj, principala esenţă a studiului cu care te vei întoarce acasă şi pe care îl vei promova privind înapoi spre China?

Cred că este chiar ce spunem ceva mai devreme. Vreau să pun în lumină sau să luminăm, să scoatem în evidenţă, să scoatem adevărul la suprafaţă, referitor la aceste scrieri antice. Trebuie să eliminăm gândirea taoistă, care este cu totul anticreştină, este plină de o grămadă de idoli, au peste zece mii, să eliminăm acel bagaj să spunem negativ şi să privim cu ochii limpezi şi puri acele scrieri care, de fapt, sunt foarte apropiate de gândirea noastră. Există numai o depărtare, să spunem, spaţială. Spaţiul ne desparte. Dar, ca năzuinţe, ca asipraţii, ca mod de gândire suntem la fel, totuşi. Suntem la fel! Acesta este aspectul esenţial.

Ceea ce mi-aş dori pe viitor este să facem cumva să ne debarasăm de această gândire occidentală greşită, de acest mod de a judeca filozofia chineză din punctul acesta de vedere taoist, dar promovat de occident. Este o mare eroare. Acest aspect aş vrea să îl scot la suprafaţă, să îl evidenţiem.

Putem direct să studiem surse chineze, putem direct să avem judecăţile proprii asupra lor, netrecât prin filtrul acesta al gândirii occidentale care, repet, în proporţie de nouă zeci la sută este deformat şi greşit.

Unde crezi că este punctul de contact între România şi China, nu neapărat din perspectivă filozofică, religioasă, teologică, nici măcar din perspectivă diplomatică. Aşa cum ai trăit în ultimii ani aici, unde este punctul de contact cel mai profund?

Punctul de contact cel mai vizibil sunt oamenii. Modul în care tratează partenerul de dialog, modul în care vorbesc, modul în care tratează un invitat, relaţiile dintre oameni. Sunt foarte calzi, foarte prietenoşi, foarte deschişi. Bineînţeles, nu vorbim la o scară foarte mare. Dar, sunt oameni cum vorbim noi, cum sunt bunicii la noi, strămoşii noştri, oameni foarte primitori, foarte calzi. Acum trăim o epocă materialistă, toată lumea pune accentul pe propriul beneficiu, câştig de bani. Asta este societatea moderă, direcţia de mers a societăţii moderne. Dar, referitor la oameni, la cele două ţări, spunem China şi România, cred că punctul comun cel mai evident pe care noi îl avem sunt oamenii. Sunt la fel. Modul de a gândi, modul de trata partenerul. De aceea, nu m-am simţit străin în China. Poate la început, puţin, din cauza barierei lingvistice, dar sunt aspecte minore care s-au depăşit cu timpul.

Dar, oamenii, tinerii, toată lumea care a auzit că sunt român ... sunt oameni în vârstă care au trecut de şaizeci de ani care vorbesc cu mare respect faţă de noi. Îmi vorbesc despre filme, despre Sergiu Nicolaescu. Am rămas impresionat. Sunt oameni care au avut ocazia să meargă în anii şapte zeci în Bucureşti, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, şi chiar şi acum vorbesc despre acest lucru, deşi au trecut patruzeci şi ceva de ani.

Asta cred că ne apropie cel mai mult ca ţări şi cred că ar fi un punct de plecare chiar şi în diplomaţie, pentru că eu aşa înţeleg poporul chinez şi aşa l-am înţeles. Ei pun un foarte mare accent pe promisiune, pe parteneriat, pe prietenie. Chiar dacă situaţia ta este mai rea, noi tot prieteni rămânem şi facem tot posibilul să ne ajutăm. Chinezii sunt astfel de oameni, aşa cum văd eu acum. Probabil că nouă ne cam lipseşte acest atuu. Noi ne orientăm ba spre vest, ba spre ştiu eu, pe unde ni se pare nouă la un moment dat că am avea nişte beneficii şi cred că este o greşală. Nu ştim să ne păstrăm, nu avem fidelitatea parteneriatului. Nu ştim să ne păstram nişte parteneri de mare ajutor. Cred că ar trebui să învăţăm puţin din acest aspect.

Vrei nu vrei, te vei întoarce în China pentru că jumătate din familia ta este de aici. Fetiţa este născută aici. Dar, când crezi că vei reveni în China?

Nădăjduiesc cât mai repede. Nu ştiu. Deocamdată, universitatea unde am absolvit studiile doctorale doreşte să facă un parteneriat, iniţiază un proiect de chemare a unor străini pe care dânşi consideră că ar fi mai deosebiţi din anumite puncte de vedere, să continue pe anumite teme de cercetare. Dânşi vor să mă invite şi pe mine să studiez problema creştinismului primar în China. Nestorianism şi alte curente care au fost în perioada veche, antică. Chiar îmi doresc să fac acest studiu, pentru că aici sursele existente sunt necunoscute pentru mulţi occidentali. Dar, probabil că va mai trece un anumit timp. Sunt probleme organizatorice care trebuiesc puse la punct.

Eu nădăjduiesc cât mai repede şi chiar îmi doresc. Acum, să vedem, în funcţie de posibilităţi, cerinţe, este prematur să spun cu precizie.

Îţi mulţumesc foarte mult, îţi mulţumesc pentru că ...

Şi eu mulţumesc foarte mult.

... pentru că ne-ai ajutat de multe ori să avem acces la slujbele şi la cunoaşterea religioasă din China, chiar dacă vorbim de un lăcaş ortodox rus şi pentru ce vreau eu să îţi mulţumesc vizează faptul că te-ai străduit să aducem mai multă ortodoxie românească în China, prin proiectul demarat legat de o bisericuţă de lemn, chiar dacă proiectul urmează şi rămâne o ţintă pentru viitor.

Mulţumesc. Nu cred că aportul meu a fost chiar atât de mare. Dar, sperăm să putem realiza ceva. Este păcat, suntem aici foarte mulţi ortodocşi, şi vorbesc nu doar de români, sunt greci, sunt egipteni, care au semnat şi care au fost încântaţi la auzul veşti. Bisericuţa rusă este în incinta Ambasadei şi cum ştiţi foarte bine accesul este limitat, nu se poate intra oricând.

Mulţumesc foarte mult că mi-aţi oferit această ocazie să putem dialoga pe această temă. Sunt foarte multe de spus cunoscând chinezii ortodocşi. E o lume foarte interesantă. Dar, este un subiect prea larg, prea vast.

Florin Cârlan, îţi mulţumesc foarte mult.

Dan Tomozei – Radio China Internaţional

Beijing, 24 iunie 2016