Totuşi, peste 500 de europarlamentari au votat recomandând Comisiei Europene să nu acorde Chinei statutul de economie de piaţă. Această majoritate zdrobitoare poate fi schimbată?

Aş începe prin a spune că această majoritate a fost fără delegaţia social-democrată din România, dar asta nu schimbă rezultatul final prea mult. Însă, inclusiv în acea declaraţie pe care eu am criticat-o din interiorul grupului pentru modul ne necesar radical şi vehement pe care l-a conţinut, sunt elemente care pun în discuţie posibilitatea unei soluţii. Şi repet, o soluţie care să fie bazată pe regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului, care să permită Europei să organizeze nişte instrumente de apărare comercială şi care să fie discutate în egală măsură cu partenerii chinezi, ar putea fi avută în vedere ţinând cont de interesele economice uriaşe ale celor două părţi şi de consecinţele previzibile foarte-foarte severe ale unei confruntări economice de care sunt conştienţi decidenţii din cele două tabere. De aceea, cred că o activitate lucidă şi pragmatică a statelor membre din Consiliu şi consultările cu China, apoi negocierile Comisiei Europene cu Consiliul, vor permite să se vină în faţa Parlamentului cu o soluţie de susţinut politic. Vreau să cred un lucru acum, fiind vorba despre parlament. Parlamentul European va fi suficient de lucid pentru a înţelege că nu poate să arunce Europa într-o criză de asemenea anvergură, la care nu s-ar putea întrevede nicio soluţie optimistă pe termen scurt-mediu, dar care ar avea efecte devastatoare din punct de vedere economic asupra tuturor statelor membre, începând cu economiile cele mai avansate, care au relaţiile economice cele mai complexe şi partea cea mai mare a leului în exporturile şi schimburile cu China.

Domnule Victor Boştinaru, vă propun să ne aplecăm pentru câteva minute şi asupra relaţiei România-China. Aş începe cu subiectul de ultim moment de acasă, mă refer la inaugurarea scutului de la Deveselu, subiect abordat pe larg din mai multe perspective, inclusiv din perspectiva rusă, în presa chineză. Cum credeţi că este văzută această dezvoltare de protecţie care vine să spună că nu este îndreptată împotriva estului, şi aici clar vorbim de Rusia, dar în condiţiile în care China are un parteneriat puternic pe relaţia cu Moscova? Unde se regăseşte echilibrul în această confruntare care depăşeşte graniţele Uniunii Europene, SUA şi Rusiei, şi iată generează preocupări şi la Beijing?

Acest subiect nu a fost prezent nici măcar în discuţiile private, numeroase, pe care le-am avut aici cu interlocutori chinezi. Din informaţiile pe care le am, partea chineză, prietenii chinezi, au luat act de această dezvoltare de securitate din România. De altfel China, să nu uităm, este ţara care în 1968 a luat în mod ferm poziție în favoarea României, care era ameninţată atunci cu invazia de către Uniunea Sovietică şi statele frăţeşti. Deci, istoria comună, inclusiv momentele unice de cooperare româno-chineze, au ţinut cont de ameninţarea din partea Uniunii Sovietice şi a ceea ce a continuat din partea acesteia după destrămare. Pe de altă parte, nu avea cum să reprezinte un interes întrucât este o chestiune care se referă strict la prezenţa României ca stat membru NATO şi vine pe fundalul agresivităţii extreme atătate de Rusia în ultimii doi ani, după invadarea, ocuparea Crimeei şi creerea unor imense destabilizări în estul Ucrainei. Ori, aceste lucruri au fost discutate de mine cu interlocutori chinezi în mod detaliat uneori, în mod repetat, şi chiar şi acum făceam referire la solidaritatea unică din '68 a Chinei cu România, ceea ce interlocutorii occidentali nu cunoşteau. Aşa încât, nu a apărut şi nu şi-au exprimat în niciun fel comentariile vis-a-vis de acest subiect.

Cum anticipaţi evoluţia relaţiilor româno-chineze ştiut fiind faptul că, cel puţin aşa cum se vede de aici, din Beijing, mesajele de la Bucureşti spre Beijing, s-au domolit, dacă facem o analiză comparativă cu anul trecut sau ultimii ani?

Vreau să cred că liderii politici de la Bucureşti, indiferent cine este la guvernare sau cine este în opoziţie, vor ţine cont de un lucru simplu: China a fost, este şi va fi un actor global extrem de important şi în măsura în care China este un actor foarte important pentru state cu mult mai mari, cu mult mai mari resurse inclusiv în domeniul securităţii, apărării, cu resurse economice mult mai semnificative decât România mea, repet, decidenţii de la Bucureşti vor avea grijă ca această relaţie strategică să fie păstrată neatinsă. Ştiu însă un lucru şi asta mă bucură. Cooperarea economică dintre România şi China se derulează normal şi de altfel a fost o ocazie foarte bună aici ca şi eu şi alţi interlocutori să menţionăm interesul statelor din regiunea noastră şi intresul regiunii noastre, Europa Centrală şi de Est, de a consolida participarea din formatul „16+1". Aşa încât, nu văd de ce la Bucureşti cineva ar trebui să pună în termenii „ori, ori" sau chestiunea că avansurile în cooperarea economică cu China, care urmează o linie de cooperare politică totdeauna recunoscută ca foarte bună, să nu se stabilizeze şi dezvolte ţinând cont de un lucru. Aş dori să invit pe toţi cei care privesc de la Bucureşti: vizita preşedintelui Xi Jinping în Marea Britanie a reprezentat un eveniment fără precedent în istoria primirilor oficiale în această ţară şi asta s-a făcut în condiţiile în care nici China, nici Marea Britanie nu şi-au propus să schimbe sisteme, sisteme de alianţă, dimpotrivă, să îşi consolideze interesele economice. Acest lucru este la fel de important pentru Germania, pentru Franţa, aşa încât luciditatea, simţul măsurii, şi nevoia consolidării acestei relaţii strategice cu o ţară membră a Consiliului de Securitate ar trebui să prevină orice interpretări sentimentale sau pe bază de toane ale unora sau altora la Bucureşti.