Beijing. Marţi, 26 aprilie, ora 14.00. Conservatorul Central de Muzică din capitala Chinei. O clădire impresionantă, plină de farmecul muzicii. O sală de concerte cu un public numeros. Pe scenă, un pian şi partiturile pregătite pentru un pianist şi un violonist. Se sting luminile. Pe o linişte deplină, apar marii artişti români. Pianistul Horia Mihail şi violonistul Gabriel Croitoru. Cei doi muzicieni salută publicul cu o eleganţă desăvârşită. Spectatorii îi răsplătesc cu aplauze prelungite. Apoi, muzica începe să curgă în valuri, de parcă toate suntele din lume s-ar fi adunat în clapele acelui pian şi în corzile acelei viori. Publicul din capitala Chinei a avut prilejul să asculte sunetul viorii Guarneri del Gesu care i-a aparţinut lui George Enescu, în cadrul unui recital de excepţie susţinut de violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail. Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Român de la Beijing, în parteneriat cu Radio România şi Conservatorul Central de Muzică din Beijing. Protagoniştii turneului Vioara lui Enescu, solişti ai Orchestrelor şi Corurilor Radio România, doi mesageri ai muzicii clasice, au deschis o cale către sufletul celor prezenţi, printr-o interpretare magistrală şi o tehnică desăvârşită. Violonistul Gabriel Croitoru şi pianistul Horia Mihail, doi artişti români valoroşi, ne-au purtat într-o frumoasă călătorie, care ne-a făcut să uităm de grijile şi de problemele cotidiene. Ei au stabilit o comunicare instantanee cu publicul, atât prin piesele alese cât şi prin virtuozitatea interpretării, transformând recitalul într-o frumoasă poveste scrisă la Beijing.

Vioara şi pianul au redat atât de profund personalitatea celor doi artişti, exprimând nu doar calda lor simţire şi trăire, ci şi pe acelea ale compozitorului piesei muzicale interpretate cu atâta migală. Cele două instrumente au prins viaţă în mâinele lor, oferindu-ne o muzică perfectă într-o lume imperfectă. După recital, violonistul Gabriel Croitoru, considerat continuatorul lui George Enescu, ne-a dezvăluit ce sentimente îl încearcă atunci când duce muzica marelui compozitor român peste mări şi ţări.

Ştiu că aţi mai concertat în China. Cum descoperiţi acum această ţară, cum este reîntâlnirea cu spectatorii chinezi?

Mă bucur că am cântat, pentru prima dată, într-o instituţie de învăţământ superior din Beijing, e vorba despre Conservatorul din Beijing. Şi eu sunt, la rândul meu, cadru didactic la Universitatea de Muzică din Bucureşti şi iată că apropierea aceasta muzicală, chiar dacă noi suntem la distanţă mare, teritorial vorbind de China, suntem aproape din punct de vedere muzical şi am simţit acest lucru din partea publicului astăzi.

Care este, de fapt, povestea acestei viori a lui Enescu?

Ce să spun? Este o vioară absolut splendidă, e o vioară minunată care a fost creată de Giuseppe Guarneri la 1731. De altfel este şi supranumită "Catedrala" pentru sonorităţile deosebite pe care le are. Dacă ai ocazia ca violinist profesionist să cânţi pe un asemenea instrument în această viaţă scurtă pe care o petrecem pe acest pământ, eu zic că e un lucru minunat, pentru că sunt atât de puţine în utilizare, încât cu siguranţă nu apucă multă lume dintre cei care fac profesie din instrumentul acesta, să aibă în mână o asemenea valoare. Dacă mai punem la socoteală şi să nu uităm, de altfel, că i-a aparţinut lui George Enescu, şi că de când a murit maestrul George Enescu nimeni n-a mai cântat la ea, până în 2008, când în urma unui concurs susţinut de mine am reuşit să intru în posesia ei, mult spus, am dreptul de utilizare pe o perioadă determinată.

Este şi o mare responsabilitate până la urmă …

Sigur că este. E absolut firesc. Dar eu aveam grijă şi de vioara mea, cu atât mai mult de vioara maestrului Enescu, aşa că sunt foarte mândru şi onorat că am posibilitatea să cânt la acest instrument.