Interviu realizat cu Silvia Trăistariu, artist vizual

Doamna Silvia Trăistariu vă spun bună ziua de la Beijing şi vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să avem acest dialog. Aţi participat, anul trecut, la Bienala Internaţională de Artă din Beijing, cu lucrarea intitulată "Yellow River", inspirată din cultura chineză. De ce aţi ales această temă?

Râul Galben reprezintă un simbol puternic în mitologia Chinei. Este dragonul legendei chineze, râul durerilor, leagănul civilizaţiei, inima istorică a ţării. Istoria Chinei este povestea Râului Galben … râul şi oamenii sunt implicaţi într-un destin comun. Chinezii se referă la acest râu numindu-l "Râul Mamă". De-a lungul diferitelor dinastii chineze, râul a inspirat dezvoltarea în ştiinţă, inginerie şi artă.

Ce evocă lucrarea dvs. şi ce mesaj aţi încercat să transmiteţi prin ea?

"Yellow River" face parte dintr-un proiect mai amplu. Este o lucrare din seria Neolithic Signs, parte a unui proiect expoziţional personal prin care îmi propun să compun şi să recompun spaţiul plastic folosindu-mă de expresivitatea plastică a semnelor neolitice dar şi de încărcătura simbolistică a acestora. Interesul meu este unul artistic, creativ, chiar dacă premergător recurg la documentare şi cercetare. Cât priveşte publicul, demersul meu vizează conştienul prin apelarea la istorie, dar şi inconştientul prin puterea simbolului. Este un proiect ce vrea să pună în evidenţă existenţa unor coduri comportamentale dependente de tradiţia socială şi sacră primitive, cât şi manifestarea artistică rezultată şi asumată de aceste coduri. O teorie recentă a adus la lumină ipoteza existenţei unei conexiuni între Cultura Cucuteni din România şi Cultura Yangshao din China, aceasta din urmă dezvoltându-se în bazinul Râului Galben. Similitudinile ceramicii pictate, a semnelor şi simbolurilor dintre cele două culturi, m-au determinat să aprofundez cunoştintele mele despre China. În mod firesc m-am întrebat: S-au întâlnit ei vreodată? Oare traseul viitorului drum al mătăsii fusese deja parcurs? Desigur, uriaşa distanţă dintre teritoriile ocupate de cele două civilizaţii neolitice contemporane, pune la îndoială acest fapt. Am decis să introduc în lucrare elemente plastice care susţin această teorie şi am încercat să expun compoziţional aceste întrebări alăturând semnele celor două culturi neolitice. Neoliticul avea un limbaj propriu, un sistem de comunicare şi valorizare prin artă. Simbolurile reprezentau un cod. Am considerat deci simbolurile acestea, multe dintre ele identice în cele două culturi, ca un cod comun de comunicare. Simbolurile Banpo asociate culturii Yangshao, folosite în lucrare, sunt considerate de către cercetătorii chinezi, ca fiind o primă formă de scriere. Scrierea chineză este unică în lume, în primul rând pentru că de la începuturi şi până în zilele noastre, şi-a păstrat forma de pictogramă. Am exploatat deci latura artistică a acesteia, care a existat din cele mai vechi timpuri. Este evident că scrierea chineză, pe lângă caracterul funcţional al semnelor, a cultivat şi rolul lor estetic. Însă puterea simbolistică a lucrării este dată de suprafaţa de Galben. Râul Galben, simbolul suprem, leagănul civilizaţiei chineze este cel mai important element. Galbenul acesta susţine toată compoziţia, dar şi mesajul lucrării. Este sugerată o călătorie a Chinei spre trecutul ei îndepărtat. O călătorie de iniţiere spre Eul profund, care poate în trecut a întâlnit o altă civilizaţie fascinantă, Cucuteni. Din punct de vedere compoziţional, suprafeţele de culoare joacă un rol foarte important. Lucrarea este gândită ca o armonie între plin şi gol. De aceea am fost atentă la acest aspect influenţată fiind de Maeştrii artei chineze care considerau că prin Vid, Plinul ajunge să-şi manifeste adevărata lui Plenitudine.