Tinerele generaţii trebuie să ducă mai departe prietenia îndelungată care leagă România de China. Acesta este obiectivul important al manifestării culturale, mi-a spus directorul Şcolii „1 Octombrie", Li Xigui. "Ziua Culturii Române este prima activitate culturală din şcoala noastră denumită cu numele unei ţări. De ce organizăm această activitate? Pentru că obiectivul şcolii noastre este ca elevii să aibă o viziune largă asupra întregii lumi. Trebuie să avem o cunoaştere relativ bună a lumii occidentale. Tinerii de astăzi încă nu prea cunosc ţările din estul Europei, în special, România. Chinezii din generaţia mea cunosc foarte multe lucruri despre România. Ne dorim ca prietenia noastră să se transmită din generaţie în generaţie. Ne dorim ca generaţiile următoare să continue prietenia Chinei cu România. De aceea, noi am stabilit ca ziua culturală a României să fie prima celebrată în şcoala noastră. Odată cu organizarea acestei activităţi, mulţi elevi năzuiesc la această ţară frumoasă, la poeziile, la pâinea şi la vinul românesc, dorind să cunoască poporul român. Ne dorim ca această manifestare să fie o punte prin care tinerii să cunoască această ţară din generaţie în generaţie."

A fost o bucurie imensă pentru mine să văd liceenii chinezi promovând Ziua Culturii Naţionale a României, cu atât mai mult cu cât ştiu că dintre aceşti tineri vor fi selectate viitoarele valori, viitorii lideri ai Chinei. Pot spune, astfel, că Beijing National Day School (BNDS) - Şcoala Naţională „1 Octombrie" din Beijing este un reper educaţional la nivel mondial. Aceşti frumoşi elevi chinezi au construit parcă, România, în semnificaţiile ei istorice şi culturale şi au scos în evidenţă valorile pentru care merită să fie respectată şi apreciată în lume. Momentul prezentat a fost unul de promovare şi transmitere a culturii româneşti, publicul apreciind spectacolul oferit de elevii chinezi. Sceneta prezentată de tineri a fost un moment emoţionant. Rosa, o tânără care rămâne fără mamă îşi doreşte să ajungă o mare gimnastă. Ea visează să urmeze visul mamei ei. Rămasă în grija bunicii, viaţa fetei nu este deloc uşoară.

Bunica - E timpul să gătesc pentru micuţa mea Rosa. Dacă mama ei mai trăia, nu trebuia să mă gândesc la acest lucru. Ce să mai gătesc ...? Bine, să pregătesc pâinea şi supa care îi place ei cel mai mult.

Colegele de şcoală ale Rosei au şi ele viselor lor.

Colega Rosei - Visul meu este să devin cântăreaţă, la fel ca şi mama mea. Aş vrea să strălucesc pe scenă, să cânt pentru România.

Mai timidă de felul ei şi emoţionată, Rosa le mărturiseşte colegelor de clasă care este visul ei. Însă una dintre ele, pare a fi puţin geloasă pe ea.