De la ghidul nostru am aflat că dintre cei 12 prinţi mongoli care au locuit în reşedinţă, ultimul a fost Gungsangnorbu, cunoscut în istorie ca un mare ideolog, politician şi reformator. El a trăit între anii 1871–1930. A primit, încă de mic, o educaţie aleasă şi şi-a însuşit foarte bine limbile mongolă, manciuriană, chineză şi tibetană. La 16 ani, s-a căsătorit cu Shan Kun, sora mai mică a prinţului Shan Qi. A urcat pe tron la 27 de ani. Pentru a dezvolta economia şi cultura în Prefectura Kalaqin, Gungsangnorbu a deschis, în 1902, prima şcoală modernă din Mongolia Interioară. În 1903, el a fost invitat să viziteze Japonia, unde a fost extrem de impresionat de reformele din acea perioadă. La întoarcerea sa în Mongolia Interioară, a înfiinţat o şcoală militară şi o şcoală de fete, ambele cu profesori japonezi. Un an mai târziu, în 1904, deschidea prima poştă din Mongolia Interioară şi mai multe fabrici. De asemenea, prinţul mongol a trimis elevi din zonă la Tianjin şi în alte localităţi chineze, ca să înveţe tehnici de ţesut şi de producere şi vopsire a lumânărilor. În 1905, sub îndrumarea lui apărea primul ziar din Mongolia Interioară, intitulat Ying. Gungsangnorbu a avut şi funcţia de director al Biroului pentru problemele mongolilor şi tibetanilor în timpul celui de-al doilea preşedinte al Republicii Populare Chineze, Yuan Shikai.

Statuia prinţului reformator te întâmpină la intrarea în muzeu. Copaci seculari îşi unesc trunchiurile şi ramurile deasupra acesteia, dându-ţi senzaţia că vor să o protejeze de vânt, ploaie şi de razele soarelui. Vizitarea palatului a fost precum rostirea în taină a unei poezii care aduce cu ea ecourile unei istorii milenare fascinante. Timp de secole, între zidurile acestui palat şi-au scris destinele prinţi, prinţese şi concubine, demnitari, savanţi, artişti şi servitori. Leii, dragonii şi păsările Phoenix au amuţit în neclintirea lor, pe acoperişuri, pe aleile din dalele de piatră sau pe minunatele pavilioane, transformând locul într-o veritabilă pagină din istoria Chinei. (Felicia Nina Gherman)