Stimaţi prieteni, bun găsit la o nouă ediţie a rubricii "Poşta redacţiei". La microfon, Xiao Zhigang. Astăzi vă invit să urmăriţi continuarea însemnărilor de călătorie realizate de domnul Ion Birdac, prietenul nostru din Râmnicu Vâlcea, un mare amator de cultură chineză.

Partea III

Pe parcursul călătoriei în China, de câte ori am avut ocazia am servit ceai la masă, sau am cumpărat din magazine ceai la sticlă, pe care l-am băut ca răcoritor pe autocar sau tren, şi la Hangzhou (de la Muzeul Ceaiului) unde am cumpărat ceai de Longjing sub formă de pastile ("politino"), pentru a savura mai mult timp aroma … Chinei şi în România, la Râmnicu-Vâlcea …

China este o lume întreagă, o lume a inovaţiilor revoluţionare, a monumentelor maiestuase, a contrastelor, a unui popor cu istorie tumultoasă. Este ţara care a realizat o punte de legătură între ţările asiatice, europene şi africane, aducând o contribuţie importantă la schimburile materiale şi spirituale dintre Est şi Vest, prin celebrul Drum al Mătăsii. Se pare că o ramificaţie secundară a Drumului Mătăsii, ocolea Marea Caspică, trecea prin nordul Mării Negre, cobora prin Dobrogea - România până în Bizanţ (Constantinopol - azi Istanbul - Turcia).

Aşa cum China imperială şi chinezii se autopercepeau ca o naţiune superioară şi situau China în centrul lumii şi restul lumii pe lângă ea (în definitiv Zhongguo este cuvântul chinezesc ce desemnează numele ţării - China, însemnând "centrul pământului"), ignorând practic restul lumii şi automulţumindu-se, considerând că nu au ce învăţa de la "popoarele barbare" din restul lumii, deci o poziţie egocentrică, tot aşa, azi Europa şi America, în egocentrismul lor, nu prea recunosc deschis realizările istorice şi mai ales din contemporaneitate ale Chinei secolului 21, încercând să minimalizeze progresul Chinei în toate domeniile, inclusiv cosmic, apelând la tot felul de prejudecăţi ideologice şi chiar aprecieri răuvoitoare sau nejustificate. Am simţit un fel de embargou informaţional asupra realizărilor istorice (din trecut) şi mai ales cele din actualitate, ale Chinei. Nu se realizează prea mult vechimea şi mai ales continuitatea civilizaţiei chineze, şi antecedenţa celei europene şi occidentale.

De aici "şocul" celor mai mulţi turişti ce nu sunt … informaţi sau chiar sunt dezinformaţi privind realităţile chinezeşti de azi, constantând la faţa locului cu uimire realizările tehnologice, deschiderea şi optimismul poporului chinez într-un viitor plin de speranţă palpabil pe termen scurt. Cum s-ar spune, viitorul este mai aproape de prezent, se vede cu ochiul liber. Ca român, m-am molipsit de această viziune, percepţie chinezească asupra viitorului, deşi China are un trecut multimilenar, priveşte în egală masură şi spre trecut, dar şi spre viitor, trecutul glorios, tradiţiile, împletindu-se armonios cu viitorul, cu progresul economico-social.

În acest sens, este demn de apreciat curajul şi viziunea revoluţionară a lui Deng Xioping, "patriarhul" Chinei moderne de a … combina socialismul şi capitalismul (aparent ireconciliabile), pe principiul "o ţară, două sisteme", încă din 1978, precedând cu vreo şapte ani încercările lui Mihail Gorbaciov de a reforma sistemul socialist şi apoi momentul 1989, când s-a renunţat la sistemul socialist în ţările socialiste din Europa de Est şi URSS. Numai China a reuşit să menţină un anumit echilibru între cele două sisteme, fapt care şi-a arătat eficienţa economică într-un timp relativ scurt, găsind, se pare, soluţia optimă, printr-un ritm accelerat de dezvoltare, ce i-a permis ca de curând să devină prima putere economică a lumii, reluându-şi cumva "revanşa" … istorică.