Despre soţii Lia-Maria şi Ion Andreiţă pot spune că sunt doi truditori ai acestui pământ şi artişti, deopotrivă. Doi creatori de frumos, ai unei lumi la care visăm cu toţii. Doi oameni frumoşi care te cuceresc cu blândeţea lor, cu zâmbetul lor cald şi mai ales cu vasta lor cultură. Vernisajul expoziţiei „Tradiţii estetice în tapiseria românească", ce a avut loc la Institutul Cultural Român din Beijing, a fost o adevărată aventură culturală în lumea plină de culoare, de bogăţie sufletească şi spirituală, de romantism şi poezie a lucrărilor artistului plastic Lia-Maria Andreiţă. Diplomat de meserie şi artist prin vocaţie, tapiseriile sale nu sunt o simplă împletire de fire şi o armonie de culori. Acestea sunt o reflecţie asupra lumii, o meditaţie asupra vieţii pământeşti. Tapiseriile sunt extraordinar de frumoase. Fiecare tapiserie este, parcă, o poveste. Fiecare tapiserie porneşte de la o idee. Fiecare tapiserie este un gând colorat. Toate lucrările artistei transmit o stare de bine, triumful binelui, aş putea să spun. Tapiseriile sale emană valorile spirituale româneşti şi dau parcă un nou suflu vremurilor tulburi în care trăim. Cu multă delicateţe şi căldură, artista Lia-Maria Andreiţă ne-a prezentat lucrările pe care le-a adus din România la Beijing , pentru a face cunoscută această artă plastică românească în marele stat asiatic.

„Cele două lucrări pe care le avem în faţă reprezintă cele două anotimpuri, primăvara încărcată de verdeaţă, de speranţe, de bucurie şi vara care ne încălzeşte, se coace tot rodul, fructe, totul este în plină dezvoltare, în plină maturizare. Razele acestea de soare, galben-portocalii, nu fac decât să grăbească acumularea de substanţă, de hrană, de susţinere a ceea ce se cheamă viaţă. (…) Celelalte sunt inspirate din opera lui Eminescu, am un ciclu întreg din opera lui Eminescu, din păcate nu au putut fi aduse aici, am adus numai Ce te legeni, codrule şi cealaltă, Luceafărul. Am încercat să fiu cât mai aproape de imaginea creată de poet, nu ştiu în ce măsură am reuşit să creez şi filosofia pe care a trăit-o poetul naţional şi, în acelaşi timp, şi fantezia care se creează în mintea noastră când recităm acest poem. Acolo este o lucrare tot din natură inspirată. Se întâmplă, uneori, în viaţa noastră, să înflorim nu numai primavera şi, uneori, a doua oară toamna. Şi acel copac retrăieşte acest fenomen de excepţie şi, de asemenea, şi aici am încercat să creez cu imaginaţia, specificul fenomenului."