Interviu cu prof.univ.dr.Ioan Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca

Domnule rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, prof.univ.dr. Ioan AurelPop, vă spun bună ziua de la Beijing şi vă mulţumesc pentru amabilitatea de a purta acest dialog. Aţi participat, de curând, la cea de-a 22-a ediţie a Congresului Mondial de Istorie de la Jinan, capitala provinciei Shandong din estul Chinei. Care au fost temele dezbătute în cadrul evenimentului?

Practic, la un asemenea congres care se ţine o dată la 5 ani, se dezbat cam toate temele mari de istorie, în funcţie fireşte şi de preocupările contemporane. Una dintre temele majore a fost China şi locul ei în societatea globală, în istorie, de-a lungul timpului. Era firesc să fie aşa, fiindcă pentru prima oară, congresul se desfăşura în Asia. Au fost teme legate de istoria revoluţiilor, care au schimbat lumea, o altă temă majoră, la care au participat foarte mulţi şi apoi au fost teme speciale, mese rotunde, sesiuni comune ale diferitelor comitete naţionale şi comisii ale congresului şi care au dezbătut probleme de la istoria scrisului, până la chestiuni legate de comerţ, economie, societate, schimburi între continente, paleografie şi diplomatică, disciplinele auxiliare ale istoriei, locul istoriei în contemporaneitate, primul război mondial, pentru că suntem într-o perioadă în care ne gândim după 100 de ani, ce semnificaţii a avut acest conflict, al doilea război mondial, din 1945 până în 2015, cum ştiţi, e o cifră rotundă şi s-a dezbătut şi al doilea război mondial. Dar toate epocile istorice au fost tratate, de la antichitate sau de la preistorie, până la istoria recentă, cu mare succes. Au fost participanţi din circa 90 de ţări şi aproape 2.700 de persoane istorici, dintre care aproape 1.000 din alte ţări decât China.

Şi la ce concluzii au ajuns specialiştii?

Concluziile sunt interesante, dar nu sunt niciodată uniforme şi unitare. Concluzia principală a fost că lumea pe care o trăim este dinamică, se pregăteşte de un viitor care, deocamdată, este incert. Singurul lucru cert este trecutul , din care se pot învăţa foarte multe şi atunci congresul a ajuns la concluzia că atenţia pentru trecut trebuie să fie, în continuare, foarte mare. Preocuparea pentru trecut nu trebuie lăsată pe planul al doilea, pentru că trecutul înseamnă, de fapt, viaţă şi împărţirea timpului în trecut, prezent şi viitor este o convenţie omenească. Oamenii care au trăit în trecut nu au avut conştiinţa că trăiesc în trecut, ci au trăit un prezent dinamic pentru ei. Prin urmare, studiind istoria, noi de fapt studiem viaţa şi dobândim experienţă multă pe care trebuie să o împărtăşim semenilor noştri, pentru a putea pregăti mai bine prezentul şi, evident, viitorul.