Deşi numele de autor "Mo Yan" înseamnă în limba chineză "nu vorbesc", laureatul Premiului Nobel pentru Literatură (2012) a vorbit, recent, despre pericolele la adresa culturii tradiţionale şi educaţiei şcolare din China. Autorul a declarat că a crescut privind opera folk "maoqiang" din satul natal Gaomi, provincia chineză Shandong, tradiţie prezentată în anul 2001, în romanul "Pedeapsa lemnului de santal". Punctele de vedere exprimate de Mo Yan vin să confirme faptul că viața culturală chineză este supusă transformărilor generate de mileniul globalizării. (Adaptare după China Daily)

"Maoqiang a fost foarte popular în anii 1950 – 1960. Când o trupă a venit în satul meu, toţi oamenii s-au opri din muncă şi au căutat să îşi asigure un loc. Atunci când un interpret celebru urma să ţină spectacol, biletele se vindeau cu mai multe zile în avans".

Stilul de operă maoqiang a fost inclus, în urmă cu câţiva ani, în lista patrimoniului cultural imaterial naţional al Chinei, iar de atunci administraţia locală a cheltuit sume mari de bani pentru a o menţine vie. Au fost selectaţi 50 de tineri pentru a fi pregătiţi să continue opera maoqiang, în timp ce Mo Yan a scris scenariile pieselor. "Sincer vorbind, costumele, scenariile şi jocul actorilor au fost mult îmbunătăţite, dar numărul spectatorilor este din ce în ce mai mic", a spus acesta.

Maoqiang este doar unul dintre sutele de stiluri de operă populară chineze, ameninţate cu dispariţia. Potrivit statisticilor oferite de Ministerul chinez al Culturii, la sfârşitul secolului XX, erau înregistrate 394 de diferite stiluri, însă, până în anul 2004, numărul acestora a scăzut la 260.

Deşi până la sfârşitul anului 2014, un număr de 162 de stiluri de operă au primit statutul de patrimoniu naţional cultural intangibil, doar câteva dintre ele mai sunt continuare cu regularitate.

"Dacă nu vor exista spectacole regulate şi public, care este motivul pentru care să faci eforturi, să cheltui bani pentru a le conserva? Azi, oamenii au mult mai multe opţiuni de divertisment. Persoanele în vârstă, cum sunt eu, încă mai doresc să vadă spectacole din repertoriile clasice, dar, evident, acestea nu mai sunt pentru tinerele generaţii ale ţării ceaiului. Artele tradiţionale trebuie să ţină pasul cu vremurile şi cu societatea în schimbare, însă noii artişti trebuie să creeze lucruri noi pentru a atrage publicul", a afirmat Mo Yan. Acesta a recunoscut că lucrurile sunt mai uşor de spus, decât de făcut.

"Fiecare romancier vrea să scrie „Visul din pavilionul roşu", fiecare muzician vrea să ajungă un Beethoven. Dar, pentru ca visul să poată deveni realitate, depinde de multe lucruri" (…) "Indiferent dacă vă spun poveşti scrise cu creionul, ca un romancier, sau pe scenă, ca un dramaturg, toţi vom intra în piese şi vom ajunge să ne gândim la viaţă, luând pulsul vremurilor".

Laureatul Nobel, a prezentat o propunere forului legislativ chinez care vizează educaţia preşcolară în mediul rural, arătând că, în ultimii ani s-a întors mai des în satul natal.

"Îmi amintesc de vremurile în care oamenii îşi trimiteau copiii la grădiniţele din oraşe, dar astăzi sunt mai multe grădiniţe în mediul rural", a mai arătat Mo Yan, accentuând necesitatea unei mai mari atenţii îndreptate spre aceste zonele ale Chinei.

Mo Yan, pseudonimul scriitorului Guan Moye (60 ani), este primul chinez laureat cu Premiul Nobel pentru literatură.