Dar ce anume s-a întâmplat cu colegul dvs. de echipă?

Şerpaşul a făcut pentru mine un gest măreţ. Şi anume, a acceptat să-mi dea masca lui, mie, în condiţiile în care noi am testat un echipament de oxigen care era relativ nou. Anul acesta fusese introdus pe piaţă şi nu fusese testat corespunzător. Din această cauză, de la o anumită altitudine, mai précis de la 7.950 de metri, unde am avut ultima tabără stabilită, am întâmpinat probleme cu alimentarea cu oxigen. Din cauza presiunii mari din butelii şi a faptului că instalaţia care transporta oxigen era formată din mai multe tuburi, această instalaţie pur şi simplu a cedat, tuburile au ieşit de pe muştiucuri şi noi nu mai puteam să fim alimentaţi cum trebuie cu oxigen. Acest lucru s-a întâmplat la mine şi la şerpaşul meu. Am reuşit să reparăm aceste lucruri pentru o perioadă de timp, dar atunci când a fost cazul să schimbăm buteliile, lucru care s-a întâmplat pe la 8.550 de metri, am ajuns la concluzia că nu mai funcţionează deloc. Am mers o bună bucată de drum fără oxigen şi când am ajuns la second step, la 8.650 de metri aproximativ, am încercat din nou să schimbăm buteliile, de data aceasta fără niciun succes, moment în care, Lopsang, unul dintre şerpaşii noştri, mi-a dat masca de oxigen şi atunci am hotărât că cel mai bine este să ne întoarcem. Am văzut vârful, care se afla la aproximativ 200 de metri mai sus. Ca să ajungem până pe vârf ne-ar fi trebuit aproximativ 2 ore, 2 ore şi jumătate. Problema era nu de-a ajunge acolo, problema era de-a ne întoarce aşa cum trebuie.

Şi în aceeaşi echipă.

Şi în aceeaşi echipă, bineînţeles. Am apreciat foarte mult gestul şerpaşului şi mi-am pus multe întrebări în legătură cu acest lucru. De ce eu, de ce eu, un om venit din Vest? Cu ce sunt eu mai presus decât el, în condiţiile în care el până acum realizase ceva, avea o familie, avea copii mici şi avea un viitor strălucit înaintea lui. Eu eram un om venit din Vest pentru a vedea, pentru a admira meleaguri de pe tărâm chinez.

Şerpaşul era, de-aici, din China?

Nu, şerpaşul era un nepalez. Noi am ajuns prima oară în Nepal, după care am traversat graniţa în Tibet, după care am urcat pe vârful Everest. Am avut o colaborare foarte bună cu echipa naţională a Chinei, în anul acesta, printre altele, s-a filmat în premieră mondială în format 4K, rezultatele urmând a fi admirate să zicem în primăvara anului 2015. Astfel, vom putea vedea şi noi Everestul în 4K. Abia aştept.

Cu ce amintiri şi impresii v-aţi întors din această expediţie?

Sunt şi amintiri frumoase şi amintiri mai puţin frumoase. De multe ori devin nostalgic atunci când mă uit la imaginile de-acolo. Dar întotdeauna sunt bucuros de faptul că ne-am întors cu bine, cu toţii, şi că am reuşit să transmitem multor oameni, şi transmitem în continuare, ceea ce am trăit acolo şi faptul că e o mare bucurie să fii viu şi că nu este vorba de altitudine, ci de atitudine. Contează foarte mult cum anume faci lucrurile.