"L-am cunoscut pe Mao Zedong", titlul Capitolului 11, este un alt "moment" în care E.S. Budura descrie contactele avute cu un lider politic al Chinei. După Generalul Zhu De şi (primul) prim-ministru al R.P. Chineze, Zhou Enlai, este descris Mao Zedong. Felul in care E.S. Budura îl prezintă pe Mao se datorează numeroaselor momente în care a avut ocazia să îl observe direct pe omul Mao - investituri ale ambasadorilor români la Beijing, ceremonii, vizite oficiale de ambele părţi - dar şi poziţiei de istoric, care analizează, în retrospectivă, diferitele acţiuni ale politicianului Mao care l-au făcut cunoscut. Vorbim de politica "yi bian dao" (一边倒), Marele Salt, Revoluţia Culturală. Observăm, aici, o atitudine moderată, mai aproape de viziunea chineză despre Mao, în comparaţie cu punctele de vedere occidentale. Faptul că nu a avut niciodată un dialog privat cu Mao (ultima dată când l-a văzut pe acesta, în 1964, E.S. Budura avea doar 33 de ani) nu diminuază cu nimic justeţea afirmaţiilor prezentate.

Ca o notă personală, în afara contextului prezentat în volum, având şansa de a cunoaşte o serie de personalităţi chineze, nu de puţine ori, E.S. Romulus Budura a fost prezentat în următorul mod, urmare a calităţii remarcabile de sinolog. În timpul unui dialog purtat de Mao Zedong cu Dr. Petru Groza, în timpul discuţiilor, cunoscut fiind faptul că liderul chinez utiliza o chineză cu puternice influenţe, interpretul Romulus Budura reuşea să asigure cu success derularea dialogului, fapt care l-a determinat pe Mao Zedong să afirme că: "Domnul Budura cunoaşte mai bine decât mine limba chineză".

Capitolul 12 - "Însoţindu-i pe Peng Dehuai şi Deng Xiaoping în vizita în Romania", încheie seria de portrete a liderilor chinezi ce au influenţat decisiv evoluţia Chinei. Alături de Peng Dehuai şi Deng Xiaoping, sunt prezentaţi şi Hu Jin Tao, Jiang Ze Ming.

"Trebuie să o intervievaţi şi pe soţia mea", titlul Capitolului 13, exprimă rolul de partener de dialog al Profesorului Kong Hanbing a Annei Eva Budura, care, până în acest punct al cărţii, făcuse o serie de importante completări şi comentarii la cele declarate de E.S. Budura. Capitolul este o impresionantă călătorie prin istoria şi evoluţia Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice, Anna Eva Budura prezentând atât provocările, cât şi oportunităţile apărute după căderea regimului communist din România şi implicit desfiinţarea Institutului, în 1989, odată cu apariţia noilor provocări. Relocarea în comunitatea academică a foştilor angajaţi ai institutului sau libertatea şi bucuria de a scrie strict după rigorile adevărului istoric şi nu ale cenzurii de stat, sunt evidenţiate aici. Descoperim de asemenea că tematica preferată a Doamnei Budura, în ceea ce priveşte activitatea scriitoricească, o reprezintă mişcarea naţională de rezistenţă a poporului chinez.