În cadrul vizitei dumneavoastră în China, aşa cum aţi amintit mai devreme, a fost semnat un nou Program de colaborare între Ministerul Culturii al Republicii Moldova şi Ministerul Culturii al Republicii Populare Chineze pentru perioada următorilor ani. Ce cuprinde, concret, acest document?

Mă bucur să fac o mică introducere în acest subiect, pentru că trebuie să recunosc că relaţiile culturale dintre Republica Moldova şi Republica Populară Chineză cunosc o istorie destul de îndelungată, din anul 1992, când a fost semnat primul acord cu privire la colaborarea inter-culturală între ţările noastre, care a fost periodic reînnoit. Ultima reînnoire a acestui acord fiind făcută în anul 2010, bineînţeles că se impunea semnarea unui nou document, lucru care s-a şi întâmplat în cadrul vizitei mele, aici, la Beijing şi am semnat, într-adevăr, cu domnul ministru Cai Wu, ministrul Culturii al Republicii Populare Chineze, un program de colaborare culturală pentru anii 2015 – 2018, care prevede o multitudine de acţiuni pe linie bilaterală şi care va însemna, în primul rând, petrecerea Zilelor Culturii chineze în Republica Moldova şi vice-versa, a Zilelor Culturii Republicii Moldova în China. Zilele Culturii înseamnă programe complexe care vin să demonstreze popoarelor care acceptă aceste zile note din istoria şi tradiţia popoarelor noastre, vizitarea acestora de către marii noştri artişti, vorbesc şi despre cântăreţi, compozitori şi artişti plastici, bineînţeles că este vorba despre schimburi şi mobilitate între actori, între muzeografi, între bibliotecari, bineînţeles că vorbim despre colaborarea în activitatea editorială care este, de asemenea, în subordinea ministerelor noastre şi vorbim, bineînţeles, şi despre aceea că ne îngrijim ca tinerele generaţii de specialişti care se pregătesc pentru domeniile culturii să se cunoască reciproc şi pentru aceasta stabilim, de asemenea, nişte colaborări concrete între instituţiile de educaţie artistică din Republica Moldova şi din Republica Populară Chineză care ar însemna schimb de studenţi şi de cadre didactice, tabere de odihnă culturale ale artiştilor plastici, de exemplu, sau ale muzicienilor, participarea reciprocă la festivalurile naţionale şi internaţionale, toate aceste lucruri luate împreună vor însemna o nouă pagină înscrisă în istoria relaţiilor noastre culturale.

Ce alte vizite şi întâlniri aţi mai avut, aici, la Beijing şi la Shanghai şi care au fost temele de discuţie?

Au fost destule întâlniri foarte interesante şi importante, deci ne-am întâlnit cu conducerea Departamentului Administraţiei Naţionale pentru patrimoniu şi a fost o întâlnire extrem, extrem de necesară pentru noi, pentru că experienţa Chinei, aşa cum am spus şi anterior, în păstrarea şi valorificarea patrimoniului cultural este o experienţă pe care o poate prelua orice stat din lume. Ori pentru Republica Moldova, un stat independent destul de tânăr care îşi construieşte independenţa şi democraţia de ceva mai mult de 20 de ani, bineînţeles că experienţa unei asemenea ţări ca Republica Populară Chineză este chiar foarte necesară şi importantă. După care am avut întâlniri impresionante, aşa cum aţi menţionat, în administraţia oraşului Shanghai. Ne-am întâlnit la municipalitate cu vice-secretarul general al municipalităţii, care ne-a vorbit, foarte interesant, despre investiţiile pe care le fac autorităţile chineze în domeniul culturii, despre modul în care se îngrijesc ca tot mai mulţi cetăţeni să aibă acces liber la toate produsele culturale. A fost de-a dreptul impresionant să vedem sălile muzeelor pline de vizitatori de toate vârstele, de la cea mai mică până la oameni de vârstă foarte înaintată şi acest lucru din mai multe motive. În primul rând pentru că intrarea este gratuită, în al doilea rând pentru că muzeele lucrează non-stop, adică şapte zile din şapte ale săptămânii, sunt lucruri care ne dau de gândit, ne fac să reflectăm. Sigur că unele lucruri pot fi implementate la noi, altele mai puţin, dar această experienţă extraordinară în care dotările, de exemplu, ale muzeeelor, ale sălilor de concert şi de teatru sunt pur şi simplu impresionante, motiv pentru care vreau să felicit autorităţile Republicii Populare Chineze, fiindcă această investiţie masivă în cultură, această înţelegere a importanţei rolului culturii în viaţa unei societăţi nu poate decât să aducă beneficii ţării care îşi asumă acest lucru.

Cultura construieşte poduri între ceea ce numim prietenie şi cunoaştere. China acordă o importanţă deosebită schimburilor culturale cu ţările lumii. Cum vedeţi perspectivele de dezvoltare a relaţiilor chino-moldovene în domeniul cultural, în perioada următoare?

Aceste perspective sunt clar vizibile din documentul despre care am vorbit mai sus şi ele vor fi, fără îndoială concretizate, iată chiar în timpul cel mai apropiat avem un exemplu concret, la Festivalul Internaţional de Muzică Mărţişor din Chişinău, care începe tradiţional, întotdeauna, la 1 martie şi durează zece zile, în anul acesta ne bucurăm să avem oaspeţi din China, trupa de balet a artiştilor cu dizabilităţi, una renumită în lume şi pe care o aşteptăm cu multă nerăbdare. Sigur că şi artiştii noştri vor fi încurajaţi şi vom încerca să venim cât de des posibil în China şi să onorăm foarte multele invitaţii pe care le avem de la diverse instituţii culturale pe care le-am vizitat, muzeee, teatre, săli de concerte. Dar sigur că nu putem să nu menţionăm că există o mare problemă, care înseamnă distanţa mare între statele noastre, costurile mari care înseamnă pentru oamenii de cultură lucruri destul de dificil de realizat, ori o să încercăm să găsim remedii pentru aceste probleme, pentru că ne-am bucurat foarte mult să găsim la Beijing dar şi la Shanghai un public avizat în ceea ce priveşte producţia noastră vinicolă, adică vinurile din Moldova au reuşit să penetreze piaţa chineză. Ori ţinând cont de faptul că vinurile şi tradiţia vinicolă fac parte din patrimoniul naţional cultural vom încerca să combinăm nişte acţiuni de promovare a vinului prin companiile noastre cu acţiuni culturale, de ce nu, şi atunci poate că acest lucru ne va scoate un pic din povara financiară pe care din păcate schimburile noastre culturale, în ceea ce priveşte de exemplu Republica Moldova, le comportă.