Interviu realizat cu Ministrul Culturii din Republica Moldova, Monica BABUC

Ministrul Culturii din Republica Moldova, Monica Babuc a efectuat o vizită de lucru în China, în perioada 17-21 februarie, la invitaţia Ministrului Culturii al Chinei, Cai Wu. În cadrul acesteia, Monica Babuc s-a întâlnit cu conducerea Ministerului Culturii, cu reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Patrimoniului Cultural, Administraţiei Naţionale Generale de Presă, Publicitate, Radio, Film şi Televiziune, cu autorităţile municipiului Shanghai, cu reprezentanţi ai Academiei de Teatru din Shanghai şi ai altor instituţii culturale. De asemenea, în cadrul vizitei a fost semnat un nou Program de colaborare între Ministerul Culturii al Republicii Moldova şi Ministerul Culturii al Republicii Populare Chineze pentru perioada 2015-2018.

Doamna ministru Monica Babuc mă bucur să ne cunoaştem la Beijing. Sunteţi la finalul unei vizite încărcate în evenimente culturale şi dialoguri cu oficialităţi chineze implicate în domeniul cultural, dar şi autorităţi administrative, inclusiv din Shanghai. Care sunt primele concluzii ale acestei vizite?

Vă mulţumesc. Concluziile sunt următoarele: vizita a fost una necesară şi suntem bucuroşi să constatăm că această vizită s-a încununat cu semnarea unui document important care este Programul de colaborare culturală între cele două guverne chinez şi moldovenesc în domeniul culturii pentru anii 2015 – 2018 şi acest lucru nu poate decât să ne bucure şi să ne inspire şi să ne de-a încredere că tot ce este prevăzut de acest program va fi realizat, iar ţările noastre şi popoarele noastre nu vor avea decât de câştigat.

Cultura este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanţi ambasadori ai lumii, iar China are o cultură milenară spectaculoasă şi investeşte masiv în a da mereu prospeţime moştenirii sale culturale valoroase şi pentru a o adapta atât cerinţelor culturale, cât şi turistice. Ce va impresionat cel mai mult pe parcursul acestor zile?

Trebuie să recunosc că sunt încântată de China, poate şi de aceea că sunt istoric de formaţiune şi pentru mine ceea ce cunoscusem anterior din literatura de specialitate şi din literatura artistică a fost suplimentat copios de ceea ce am văzut, aici, în China, la Beijing şi în Shanghai, la renumitele monumente de patrimoniu pe care le are poporul chinez, vorbesc, de exemplu, despre Oraşul Interzis, despre Marele Zid Chinezesc, despre Opera pekineză, despre muzeele naţionale de istorie din Beijing şi din Shanghai, despre muzeele de artă plastică, care sunt totalmente impresionante pentru un om din două motive – pentru că valoarea pieselor patrimoniale pe care le conţin este una inestimabilă, dar şi modul în care ştie poporul chinez şi autorităţile chineze să se îngrijească de acest patrimoniu este de-a dreptul unul care nu lasă nici un loc pentru altă notă decât superlativă. Dincolo de acest moment, un alt moment care m-a impresionat foarte mult este modul în care această vechime milenară, aşa cum aţi spus, a culturii chineze se îmbină foarte armonios cu contemporaneitatea şi cu modernitatea din exces. Deci aceste lucruri impresionează tocmai pentru momentul lor educativ, deci se poate extrage din tradiţia milenară, din istoria culturală a unei ţări tot ce este mai bun şi educând prin aceste lucruri generaţiile să obţii ceea ce a obţinut China la momentul actual în modernitate. Este de-a dreptul impresionantă această armonie între modern şi vechi.