Parcă am redevenit, dintr-o dată, cu toţi copii. În casă mirosea a sărmăluţe şi a pireu de cartofi, iar salata de Boeuf, salamul de biscuiţi şi celelalte bunătăţi ne trăgeau cu ochiul. Nu ne puteam, însă, dezlipi de profesorul Ionică şi de poveştile lui adorabile despre România. Doamne, cu câtă bucurie şi nostalgie, în acelaşi timp, le mai spunea, că-ţi venea să-l îmbrăţişezi şi să-l faci pe loc bunicul tău. Este un om adorabil, energic, plin de viaţă şi care îşi doreşte cu toată fiinţa lui ca frumoasa şi tradiţionala prietenie româno-chineză să dăinuie. Minunaţii tineri români au pregătit colinde pentru profesorul Ionică şi soţia sa Li Li, aşa că acestea au răsunat în casa lor primitoare.

Apoi, gazdele ne-au poftit la masă, doar colindele trebuiau plătite. După care a urmat surpriza serii. Moşul Ionică, de această dată, a împărţit daruri tuturor invitaţilor, din tolba lui plină. În acea clipă, gândul m-a dus la mama. Cum avea ea grijă, în fiecare an, ca sub bradul de Crăciun, împreună cu cele trei surori ale mele, să găsim cadoul cel mult-aşteptat. Aseară, a fost departe de mine, în Maramureşul meu drag, însă cred că a avut grijă să-l trimită pe Moşul Ionică să-mi încânte sufletul în seara de Crăciun. Ne-a fost greu să plecăm acasă, să ne despărţim de soţii Dong Yuan şi Li Li. Am mai fi stat, însă, „colindătorului" îi stă bine cu drumul. Dar am promis încântătoarelor noastre gazde, "Că la anul om veni/Numai dacă ne-or pofti!" Un Crăciun binecuvântat vă doresc tuturor, de la Beijing!

Felicia Gherman

Radio China Internaţional, secţia română

25 decembrie 2013