Din cele 2.856 de autorităţi judeţene, doar 54 nu au acumulat datori. Având în vedere cele 7.200 de miliarde de yuani cât reprezenta soldul obligaţiunilor centrale la sfârşitul anului 2011, datoria publică totală se ridică la 18 trilioane yuani, aproximativ 38% din Produsul Intern Brut al Chinei din 2011. Cu toate acestea, cifra rămâne controlabilă, fiind mult mai mică decât cele din economiile cele mai dezvoltate. Acesta nu este întreaga dimensiune a datoriilor guvernului Chinei, care este îngrijorătoare, câtă vreme se poate vorbi şi de riscurile structurale ascunse în spatele acestora.

Privind pe termen mediu şi lung, datoriile sub acoperire prezintă cele mai mari riscuri pentru China. Un sistem complet de garantare sub acoperire a fost constituit având la bază Guvernul central şi guvernele locale, care alcătuiesc legăturile principale. Trezoreriile locale păstrează puterea asupra finanţării proiectelor, nefiind supuse constrângerilor bugetare, direcţionând, potrivit Legii Bugetului, resurse pentru a echilibra balanţa de venituri şi cheltuieli. În acest sens, cele mai multe dintre acestea au ales să crească o serie de datorii. Ca rezultat, s-au afundat adânc în datorii fără acoperire constând în arierate, credite şi garanţii. Din cauza lipsei unei împărţiri clare a responsabilităţilor privind rambursarea datoriilor, guvernele locale vor pune în pericol securitatea financiară centrală odată ce vor asuma responsabilităţile unor datorii care cresc dincolo de capacităţile lor financiare.

Riscurile datoriei publice locale au continuat să crească odată cu accelerarea ritmului de urbanizare. Deoarece veniturile din transferurile de terenuri şi veniturile fiscale sunt destul de lente pentru susţinerea proiectelor de dezvoltare urbanistică, toate guvernele locale au înfiinţat platforme de investiţii şi de finanţare cum ar fi companii de dezvoltare urbană, bănci comerciale locale şi societăţile de investiţii urbane, pentru a strânge fonduri.

(VA URMA)