Din călătoria mea spre centrul pământului am ajuns la final să explorez spaţiul aşa cum Jules Verne îl anticipa cu ochii minţii: "Noi vom călători într-o zi pe Lună, pe planete şi pe stele cu aceeaşi uşurinţă, rapiditate şi siguranţă cu care facem acum o călătorie de la Liverpool la New York".

Un glob pământesc uriaş tronează într-o sală mare a muzeului şi aminteşte de corespondenţa făcută dintotdeauna de om între construcţiile gigantice de pe Terra şi constelaţiile cereşti. Marele Zid Chinezesc, o importantă atracţie turistică din China este singura construcţie vizibilă de pe Lună. În plus, cercetătorul român Vasile Lovinescu a descoperit faptul (cunoscut cu secole şi milenii în urmă) că lanţul muntos al Carpaţilor are o formă asemănătoare cu cea a constelaţiei Dragonului. Astfel, Carpaţii sunt o reflectare terestră a acestei grupări stelare a Dragonului.

Şi după câteva ore petrecute în sălile răcoroase ale Muzeului de Geologie din Beijing am ieşit la o lungă plimbare în zona Xisi Hutong. Nici n-am realizat când s-a făcut noapte şi cerul s-a împânzit de stele. Ca într-un joc am început să număr stelele. Câte aş putea număra oare? Astronomii spun că omul, cu ochiul liber, nu poate număra mai mult de trei mii de stele. Aşadar, precum cercetătorii lui Jules Verne, am fost şi eu pentru câteva ore, cel mai fericit explorator din lume.

Felicia Gherman

Radio China Internaţional – Secţia în limba română

29 mai 2012