Arta nu este un sistem, nu este o lume, spun artiştii, care au experimentat diferite moduri de redare estetice, de la picturi în ulei, înregistrări video cu aspecte pe care ei le-au considerat artistice, scene definite prin sexualitate, prin feminism şi prin alăturarea spaţiului privat de cel public, până la imagini şi fragmente dintr-o realitate alternativă transpuse într-un spaţiu al ficţiunii, în care personajele principale, modelele sunt părţi integrante din personalitatea artiştilor. Ei se observă, parcă, pe sine, pentru a se defini, până la urmă, pe sine, ca individualităţi, dar şi ca artişti contemporani compleţi.