Ceaţa şi o decizie ad-hoc m-au adus sâmbătă dimineaţa în faţa Muzeului Ştiinţei şi Tehnologiei din China. Mă pregătisem sufleteşte pentru o plimbare în natură, în zona Complexul Olimpic, nu pentru o vizită la muzeu. Dar vorba românului, nu ştii ce-ţi aduce ziua. Cînd am intrat în complexul expoziţional, o construcţie nouă inaugurată în 2009, cu o suprafaţă de 48 de mii de metri pătaţi şi o arhitectură care îţi sugerează din start senzaţia de "o lume a viitorului", mă aşteptam la un muzeu cu multe exponate care să arate evoluţia tehnologică şi ştiinţifică în China, adică o organizare specifică unui muzeu tematic. Unul care după opinia mea e adresat mai mult celor înnebuniţi după butoane, pârghii şi alte instrumente tehnice, utile de altfel. Am intrat în muzeu şi nu am realizat când au trecut patru ore. N-am văzut tot. Spre dezamăgirea mea, cinematograful cu efectele speciale a ieşit din program. Era deja ora închiderii, aşa că muzeografii ne-au invitat mai mult decât politicos să mai venim şi altă dată. Încerc să trec în revistă filmul vizitei şi e aproape imposibil să mă hotărăsc ce să descriu din cele cinci mari teme expoziţionale: paradisul ştiinţei, explorare şi decoperiri, provocările viitorului, sci-tech-ul şi viaţa şi galeria dedicată realizărilor autohtone. Cât despre începuturile tehnologiilor şi ştiinţei în China aveam deja date relevante. Am crescut cu rubrica "Ştiaţi că" , de acolo am învăţat că hârtia a fost inventată în China, busola a fost inventată în China, praful de puşcă, mătasea, roaba, planorul au fost inventate tot în China şi toate acestea încă de acum mii sau sute de ani.