Interviu cu prof.univ.dr.Andrei Marga, rectorul Universităţii "Babeş Bolyai" Cluj Napoca

Prof.univ.dr.Andrei Marga, rectorul Universităţii "Babeş Bolyai" din Cluj Napoca a fost desemnat consultant principal (Senior Advisor) al Centrului de dirijare a celor peste 450 de Institute Confucius, care operează în diferite ţări din lume, conform deciziei Cartierului General al Institutelor Confucius de la Beijing. Directorul General al Fundaţiei Hanban (Beijing), Xu Lin i-a înmânat profesorului Andrei Marga desemnarea oficială în această funcţie, în cadrul celei de a şasea Conferinţe a Institutelor Confucius, care s-a derulat în perioada 12 - 14 decembrie la Beijing. Rectorul UBB s-a întâlnit cu ministrul educaţiei al Republicii Populare Chineze, Yuan Guiren şi cu ministrul învăţământului superior, iar pe 14 decembrie a susţinut o conferinţă despre schimbările actuale din universităţile europene la Universitatea de Ştiinţe şi Tehnologie din Hangzhou. Aflat la Beijing, prof.univ.dr.Andrei Marga a vizitat şi a acordat un interviu Radio China Internaţional, în care a vorbit despre modul în care pot fi dezvoltate Institutele Confucius, despre cum poate fi învăţământul superior o modalitate de mediere, mai diplomatică, între China şi restul lumii şi despre impactul major al Chinei asupra lumii, din punct de vedere economic.

Domnule prof.Andrei Marga, bine aţi venit la Beijing, bine aţi venit la Radio China Internaţional!

Vă mulţumesc, îmi face o mare plăcere şi o onoare, desigur.

Mă bucur să ne reîntâlnim departe de casă. Multe felicitări din partea secţiei în limba română a RCI, pentru desemnarea de la Beijing, despre care vom vorbi puţin mai târziu.Pentru început, spuneţi-mi, vă rog, cum este întâlnirea cu Beijingul?

Am fost de mai multe ori în China, începând cu 1998, când am venit ca ministru (n.r.ministru al Educaţiei) invitat de guvernul chinez.Trebuie să spun că, la fiecare venire, vezi un salt uriaş în China, în general, pe cât am văzut eu şi, desigur, în Beijing. Beijingul e un oraş mereu mai modern şi mereu mai plăcut, în definitiv e un oraş foarte plin de verdeaţă, în sezonul de primăvară şi vară şi toamnă chiar, e un oraş impunător, e un oraş care are, pot să spun, toate calităţile pe care le are o metropolă a lumii, oricare ar fi luată prin comparaţie.

Tot în acest an aţi fost desemnat şi evaluator principal al universităţilor din reţeaua Vaticanului şi evaluator internaţional al competitivităţii universităţilor germane şi, iată, acum, consultant principal al Centrului de dirijare a Institutelor Confucius din lume. Este cunoscută admiraţia pe care o aveţi pentru cultura germană, în special. Vă schimbaţi acum opţiunea culturală, vă îndreptaţi spre cea a Orientului Extrem?

E o întrebare foarte bună.Trebuie să mărturisesc că generaţia mea a mai studiat, făcând cursuri de filosofie şi sociologie, a mai studiat filosofia veche a Chinei, mă refer aici la Confucius, la Mozi, la Taoism, la Laoti, deci aceste mari doctrine care nu sunt doar ale Chinei, ci ale lumii întregi, putem spune, noi le-am studiat, deci ştiam multe lucruri despre China. Pe de altă parte a fost foarte clar pentru mine, studiind modernitatea sau modernizarea, am şi ţinut cursuri la Munchen şi Viena, că în China se petrece ceva, oricum lecturile din filosofii chinezi recenţi îţi arată clar că aici se încearcă o modificare chiar a teoriei modernităţii, aşa cum ea e consacrată în Europa şi că e o experienţă crucială. În sfârşit, venind în China de mai multe ori, îţi dai seama că una din locomotivele lumii, locomotivele inovării lumii este aici. Şi atunci, şi dacă rămân, desigur, un admirator şi un om foarte apropiat de cultura germană sau de cea americană, în care am studiat, trebuie să spun că acum adaug China, în mod firesc, ca o altă arie culturală extrem de importantă, căreia intelectualii, căreia teoreticienii, fie ei sociologi, fie ei filosofi, fie ei economişti, trebuie să-i dea o importanţă mai mare decât până acum.

Din punct de vedere economic, China are un impact major asupra lumii. Europa încearcă să găsească, aici, sprijin.Poate fi învăţământul superior o modalitate de mediere, mai diplomatică, să-i spunem, între China şi restul lumii?

Cu siguranţă, învăţământul superior, desigur, dacă e luat în serios, atunci el este în mediul acestor dezbateri, acestor căutări, care se referă la situaţia financiară, la situaţia economică, la configurarea societăţilor moderne, deci învăţământul superior poate fi acest mediu în care se cercetează aceste lucruri, dar se şi dialoghează în legătură cu ce prezintă diferitele culturi de la această oră. În mod sigur, universităţile au datoria, cred eu, să atragă atenţia asupra relevanţei experienţei chineze, sub mai multe aspecte - sub aspectul, desigur, al dezvoltării moderne, sub aspectul politicilor economice de astăzi, pentru că trebuie spus, politica economică a Chinei este extrem de interesantă, mai departe, şi de ce nu, şi sub aspectul politic, în definitiv, să administrezi cu eficienţă, cu succes, spus mai bine, o populaţie uriaşă cu peste un miliard de oameni, într-o formă paşnică, într-o formă, cum să spun, aducătoare de profit pentru marea, marea parte a populaţiei, aceasta este o experienţă a omenirii, uriaşă la rândul ei, din care trebuie fiecare să tragă consecinţe.

În ce măsură credeţi că o gândire corectă pot duce la o dezvoltare economică, în ce măsura gândirea ajută economicul?

Ajută în multe privinţe, vedem bine, că unde nu e minte destulă, nu e nici dezvoltare economică, ori este clar că în China, chiar tradiţia confucianistă îndeamnă la a preţui inteligenţa, a preţui soluţia elaborată de mintea umană. Mai departe, desigur, e vorba de corectitudine, cum bine aţi spun. Sunt, desigur, sunt destule minţi strălucite în lume care nu procedează corect, ori aici e vorba de minţile care şi procedează corect. În definitiv, această civilizaţie care e bazată pe dinamică, pe inovaţie, pe concurenţă, dacă nu include şi corectitudinea, inclusiv corectitudinea etică, atunci nu dă rezultate. Ori se vede bine în China, aceste, cum să spun, lecţii ale modernităţii sunt bine însuşite sau ele există demult, în China, confucianismul, în definitiv, îndeamnă la ele.

Care credeţi că este cauza reuşitei economice a Chinei, disciplina ar fi principala?

Desigur că disciplina joacă aici un rol, disciplina şi autodisciplina, pentru că disciplina fără autodisciplină, ştim bine, nu merge. Eu cred că aici secretul a fost deschiderea, dar nu doar deschiderea spre venirea de oameni de idei, de soluţii din afară, ci cum să zic, aşa, o deschidere trăită, o deschidere spre ideea nouă, spre observaţia nouă, spre faptul nou, spre soluţia care este mai bună, deci această deschidere trăită în toată lărgimea ei, în China, cred că e secretul.

Domnule profesor, sunteţi consultant principal al Centrului de dirijare a celor peste 450 de Institute Confucius, care operează în diferite ţări din lume, conform deciziei Cartierului General al Institutelor Confucius de la Beijing (China), ce veţi face în această calitate, care sunt propunerile dumneavoastră pentru dezvoltarea lor, pentru ca acestea să-şi atingă scopul?

Evident că un Senior Consultant cum sunt eu, depinde şi de ceea ce se cere. Deocamdată, sigur, Fundaţia Hanban, Cartierul General al acestei fundaţii ne-a cerut să ne pronunţăm asupra planului de dezvoltare a reţelei de Institute Confucius de pe glob pentru următorii zece ani. E un plan foarte bun, e o programare excelentă a ceea ce vine. Sigur, din punctul meu de vedere sau printre recomandările pe care le-am făcut, pot să vă enumăr câteva. Am propus ca aceste institute să se bucure de autonomie funcţională şi financiară, de asemenea, chiar în ţările în care operează, pentru că şi la noi în România, problema era să corectăm aplicarea unor măsuri, de pildă, ale guvernului central, care sunt prea centraliste, prea stricte pentru rulajul financiar al acestor institute. Oricum, autonomia lor e o recomandare pe care eu o susţin cu toată tăria. Doi, e o întrebare - trebuie să fie directorii chinezi, iar profesorii de limbă să fie şi ei chinezi? În privinţa directorilor, părerea mea e că e bine să fie nativi, adică să fie sinologi, oricum, oameni care stăpânesc bine limba chineză şi cultura chineză sau o specialitate legată de cultura chineză. În legătură cu cadrele didactice care predau limba este important să fie vorbitori nativi de limbă, dar, sigur, treptat, noi trebuie să vedem şi obligaţia celor de la faţa locului de a crea aceşti teachers, aceşti învăţători, aceşti profesori, dacă vreţi, să le spunem aşa, de limba chineză. Mai departe, sigur, o întrebare se ridică - cum se conduc aceste institute? Acum există această formă de board of directors, compusă din reprezentanţi gazdă, reprezentanţi chinezi, aceasta este o formulă care merge, ea nu ridică probleme, chestiunea este de-a o întări, în continuare. Mai departe, sigur, e o problemă de relaţionare, de legare a Institutelor Confucius cu investiţiile chineze care au loc.Şi la noi în Transilvania este o experienţă foarte bună, de pildă studiile în germană sau italiană sunt mai bine frecventate de studenţi, de mai mulţi studenţi, dacă aceştia au în faţă şi nişte joburi ale acestor firme. Şi aşa se întâmplă şi cu Institutele Confucius. Mai departe, sigur, e o întrebare privind orientarea prezentării Chinei. Aici trebuie făcută o schimbare. Prezentarea Chinei prin date tradiţionale, istorie, artă culinară, arte marţiale, medicină tradiţională, opera chineză, ş.a,m.d., această prezentare trebuie să continue, dar a sosit ora la care trebuie adăugate deja multe elemente ale Chinei actuale. Şi personal am recomandat o mai mare insistenţă pe soluţiile economice pe care China le dă, trebuie spus, în contextul crizei actuale, China e, cum spunea foarte bine un ziar chinez ieri, o pată pozitivă, o pată îmbucurătoare, o pată încurajatoare, în situaţia mondială. Trebuie apoi, sigur, un interes mai mare, de ce nu, pentru politica urmată de China înăuntrul ţării şi în afara ţării. În definitiv este o supraputere, emergentă dacă unii vor, dar e o supraputere în mod sigur, care are un cuvânt de spus în problemele lumii. Iată deci că orientarea spre China actuală trebuie accentuată mai mult, chiar dacă rămâne şi preocuparea pentru China veche, iată deci, astfel de propuneri am făcut.

China şi Europa sunt continente cu gândiri diferite, ce le leagă, totuşi? Cum poate fi Institutul Confucius o punte de legătură?

Putem lua multe aspecte şi istorice şi contemporane în discuţie. Eu aş menţiona, aici, două doar. Primul - Europa, la această oră nu va putea ieşi nici din criza financiară, să zicem, sau mă rog, economică, acolo unde e criză economică, fără a apela la China, a apela la China sub aspectul investiţiilor, adică a încuraja China să facă investiţii în ţara respectivă şi trebuie spus sincer, orice ţară invită, la propriu, chinezii, să facă investiţii. Sub al doilea aspect pe care-l am în vedere, China prezintă o piaţă extraordinară, de fapt vom vedea şi UE se va orienta spre piaţa chineză în bună măsură, pentru că e o piaţă uriaşă şi o piaţă care, cum să zic, absoarbe mai multe produse decât înainte, mai cu seamă că, aşa cum preşedintele Hu Jintao anunţa, ieri, China continuă politica deschiderii cu toată energia. Pe de altă parte, vedem o China foarte preocupată să absoarbă, în continuare, investiţii din afară, ceea ce e absolut de înţeles, preocupată desigur să-şi exporte şi produsele ei, ceea ce este, de asemenea, de înţeles, dar o China preocupată, dacă vrem, principial, cultural, să realizeze un fel de sinteză, se poate spune, cu civilizaţia care e la vestul ei. Chiar şi la deschiderea Conferinţei Institutelor Confucius, reprezentanta Consiliului de Stat al Chinei a evocat această punere în legătură a culturii chineze cu cea din vestul ei şi sigur, putem spune noi, ca europeni, a celei din vest, am putea adăuga, cu cultura chineză. Deci eu cred că aici sunt orientări şi interese convergente, încât dincolo de diferenţele culturale, aceste apropieri şi convergenţe vor aduce în stare de colaborare pe scară mai mare, China şi lumea din vestul ei. Pe de altă parte, în definitiv, trebuie spus că o gândire cum este cea a lui Confucius ar trebui studiată, într-adevăr şi în Europa. Ştiu bine că în Asia de Sud-Est se studiază în toate universităţile unde se pregătesc economişti, ştiu bine că în Anglia se studiază, ştiu bine că în America se studiază în multe locuri. Europa ar trebui să treacă şi ea la studiul sistematic al lui Confucius, pentru că el e un gânditor modern. Personal am studiat pragmatismul american, dar trebuie spus, Confucius vine mai de departe, exact pe linia aceasta a unei abordări pragmatice, sănătoase, dar pragmatic nu înseamnă neapărat mercantil sau trădător de principii, pragmatic înseamnă pragmatic.