Interviu cu regizorul Bogdan Georghe Apetri

La iniţiativa Ambasadei României la Beijing şi având sprijinul Institutului Cultural Român, regizorul Bogdan George APETRI se află la Beijing la cea de a IV-a ediţie a First Film Festival din China, cu producţia "Periferic". Filmul, despre viaţa la limită, la marginea societăţii, despre un personaj care a intrat în cercul vicios, fără ieşire, al greşelilor personale, a fost în avan-premiera festivalului, în faţa a peste 150 de spectatori vorbitori de limba română, chinezi şi români, invitaţi ai Ambasaderi României la o seară cultural – culinară tradiţională românească. Aflat pentru prima dată în China, Apetri ne-a vorbit despre personaje, proiecte şi România, păstrând vie curiozitatea de a cunoaşte reacţia cinefililor chinezi faţă de filmul "Periferic", care a avut premiera mondială la Festivalul Internaţional de la Locarno. Acolo, Ana Ularu, care asigură rolul personajului principal Matilda, a primit Prix Boccalino de la Presse - premiul criticii elveţiene pentru cea mai bună actriţă. "Periferic" a mai fost recompensat cu premiul special al juriului pentru scenario, premiul Fipresci la Festivalul de Film de la Varşovia şi la Festivalul Internaţional de la Viena.

Îţi spun bun venit la Beijing, o lume total diferită de ceea ce trăieşti în America.

Şi în România, pentru că eu continui să fiu român ...

Desigur ... "Periferic". Care a fost motivaţia filmului şi dincolo de asta, de ce "Periferic", fiind evident că lumea pe care o prezinţi în film este o lume care tăieşte la limită, o lume care trăieşte la marginea societăţii.

Ideea iniţială a scenariului a venit de la Cristian Mungiu. Apoi am schimbat foarte mult din povestea filmului, dar titlul l-am păstrat pentru că mi s-a părut că este unul foarte potrivit. Nu neapărat geografic, nu pentru că acţiunea se petrece la periferia Bucureştiului sau la periferia ţării sau, aşa cum spuneai, la marginea societăţii, dar este vorba şi de o stare mentală a acestor personaje care niciodată nu pot să atingă ceva concret. Tot timpul urmăresc ceva, au un ţel, dar în lumea asta lasă senzaţia că nu pot atinge. Apoi, o altă idee a fost cercul vicios. În film, Matilda, personajul principal al filmului, trăieşte într-un cerc vicios, fiind prizoniera propriei ei istorii. De aici, cercul vicios mi-a dat un bun motiv să construiesc filmul „Periferic". Dar, la fiecare proiecţie, fiecare spectator va percepe titlul în modul lui şi poate într-un fel în care eu nu m-am gândit atunci am dat titlul filmului.

Ai plecat de la o ficţiune sau de la o idee, de la o experienţă reală?

Am plecat de la o experienţă reală, care a fost doar un sâmbure de inspitaţie. Am fost avocat înainte de a fi regizor. Am terminat dreptul în România. Am practicat dreptul penal şi am întâlnit un caz al unui bărbat, nu era femeie ca în filmul meu, care a fost eliberat provizoriu pentru o zi. Avea probleme în familie şi nu a mai dorit să se întoarcă în închisoare. Şi după zece - doisprezece ani, gândindu-mă la o idee pentru un film, pentru publicarea scenariului, mi-a venit această întâmplare în cap. Mi s-a părut interesant să transform personajul masculin într-un feminin, mi s-a părut mult mai puternic să ai o femeie care să răzbată într-o lume de bărbaţi, în rest 99% este ficţiune inspirată din realitate.

Fără îndoială, filmul a prins. Cel puţin în Occident, la reacţia criticii, la reacţia juriilor, este un film de succes.

Da, a prins foarte bine şi eu cred că surprind substratul întrebări. Filmul ar putea fi criticat în România pe baza faptului că arată o latură mai puţin plăcută. Dar nu este deloc aşa. Eu m-am gândit să fac o poveste cât se poate de universală. M-am gândit ca la o poveste care s-ar putea întâmpla în America sau Islanda, Canada sau China, sau orice altă ţară, m-am gândit ca la o poveste oarecum asemănătoare, bineînţeles ţinând cont de anumite particularităţi, dar cred că este o poveste universală. Un personaj de genul Matildei ar avea acelaşi traseu în America sau în China sau în orice altă ţară, vorbind de un personaj periferic. De asta m-am gândit la o poveste personală. M-am gândit la înţelesurile ei personale, la personaje prinse într-o lume din care nu poate să iasă, prizoniere ale propriilor istorii, la un cerc vicios. Pentru că nu m-am gândit niciodată să critic ceva.