China a finalizat lucrările de construcţie a radio-telescopului cu o apertură sferică de 500 de metri, cunoscut sub numele FAST, cel mai mare de acest tip din lume. La o aşa dimensiunea, FAST depăşeşte observatorul Arecibo din Puerto Rico (300 metri).

Cu un o dimensiune aproximativ egală cu 30 de terenuri de fotbal, FAST este format din peste 4.000 de panouri, oamenii de ştiinţă descriind telescopul drept o „ureche" extrem de sensibilă, capabilă să detecteze semnale foarte slabe din spaţiu.

Construirea radio-telescopului a început în luna martie 2011, investiţiile fiind estimate la 1, 2 miliarde yuani. Uriaşul proiect ştiinţific cuprinde cel mai mare radio-telescop format dintr-un singur „platou", primele cabluri optice flexibile din lume fiind construite pe durata a mai mult de patru ani.

De asemenea, acesta cel mai sensibil radio-telescop, care va permite astronomilor să facă un salt important în dezvoltarea mai multor proiecte: supravegherea hidrogenului neutru din Calea Lactee şi diverse galaxii, detectarea pulsarilor slabi, cercetarea stelelor strălucitoare, la ascultarea posibilelor semnale de viaţă de pe alte planete.

Conceptul ingineriei inovatoare şi designului au făcut posibil acest proiect în cel mai eficient mod, telescopul fiind doar o parte din ansamblul care acoperă mai mulţi kilometri pătraţi.

"Ca să înţelegeţi cum funcţionează, vă puteţi imagina că există un bol de 300 de metri care se roteşte într-o tigaie de 500 de metri. Telescopul este capabil să se adapteze la rotaţia unică a Pământului, putând detecta cu precizie şi sensibilitate infromaţii legate de această mişcare", a declarat Li Di, inginer-şef adjunct al proiectului FAST.

"Telescopul poate avea acces la ţinte observate acum, fiind capabil să colecteze date pentru ca experţii să facă analize aprofundate. Vom continua să dezvoltăm şi să testăm diverse operaţii, pentru a perfecta funcţionarea acestuia ", a declarat, la rândul său, Sun Caihong, tehnolog-şef adjunct al FAST.

Expertii spun că FAST are potenţialul de a căuta obiecte la distanţă, pentru a înţelege mai bine originea universului, dar şi să impulsioneze „vânătoarea mondială" privind viaţa extraterestră, explorând spaţiul fără să părăsească Pământul.