O serie de muzee particulare din Beijing sunt exploatate de proprietarii excentrici şi pasionaţi. Prezenţa în aceste muzee oferă vizitatorilor o experienţă complet diferită despre oraş şi istoria sa recentă.

O uşă roşie într-un gang din Beijing conduce la o comoară aparte. Ceainice şi maşini de făcut clătite fac parte din colecţia muzeului privat deţinut de Wang Jinming. Acesta este co-fondator al Expoziţiei de Obiecte Vechi din Beijing, o camera de 40 de metri pătraţi în care sunt expuse sute de obiecte personale folosite acasă sau pe stradă, din perioada 1900 - 1970. Wang este încântat să pună vizitatori să ghicească ce sunt unele dintre obiecte.

"Acesta este un clopoţel. Mai este denumit şi Hucheng. Este foarte greu şi foarte solid. Le era folosi? În urmă cu mulţi ani, în Beijing nu erau atât de multe spitale mari. Atunci când cineva este bolnav acasă şi nu putea să ajungă la un spital, ce putea să facă? Spera să vină cineva cu un clopot", povesteşte Wang.

Acest tip de muzee private nu sunt noi în Beijing. Ma Weidu a fost primul care a deschis un astfel de muzeu intitulat Guanfu. Era în 1996. Încă din anii 1970 - 1980, el a început să cumpere antichităţi pentru doar câţiva yuani. Oamenii au fost dornici să vândă pentru a avea bani, pentru a cumpăra frigidere, televizoare şi maşini de spălat. Acum, antichităţile valorează mult mai mult. Muzeul sa extins şi are trei filiale în China, alte două urmând să fie deschise în acest an. Cea mai recentă iniţiativă lansată pe piaţă de Ma este aceea de a utiliza pisicile pe post de curator asistent.

"Pisicile sunt mai bune într-un muzeu decât câinii, pentru că o mulţime de oameni se tem de câini, în timp ce pisicile sunt mai silenţioase. Aşa că am decis să comunic cu societatea prin intermediul acestui animal", a spus Ma. "O mulţime de oameni care vin în muzeu, familii întregi, inclusiv persoane în vârstă sau copiii, sunt interesaţi de pisici mai mult decât de cultură. Unii vin să viziteze doar pentru a vedea pisicile, iar în aacest fel ajung să descopere şi să înveţe ceva şi despre antichităţi."

Cu un număr tot mai mare de oameni bogaţi interesaţi să investească în arta chinezească, unele muzee private au în spate miliardari sau bănci. Altele sunt conduse de oameni care au avut un hobby care sa dezvoltat într-o chemare. Dar, toate aceste muzee particulare au un singur lucru în comun: fondatorii lor au făcut din pasiune o obsesie, iar cel mai important, un sentiment al datoriei de a menţine în viaţă o parte de istorie.