Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2009-02-16 18:50:22    
Schimbările în viața tibetanilor din ultimii 50 de ani

cri-1

Dragi prieteni, la microfon, Lin Ting. Bun găsit la o nouă ediție a rubricii consacrate minorităților naționale. În 2009 se împlinesc 50 de ani de la refoma democratică a Regiunii Autonome Tibet. În ediția de astăzi vom vorbi despre schimbările petrecute în viața tibatanilor în ultimele 5 decenii.

Înainte de 1959, anul reformei democratice, Tibetul se conducea după un sistem feudal iobăgesc. Bătrâna So Que Chol Gar din stepa din nordul Tibetului a avut o copilărie marcată de robie și tristețe. Ea a fost slujitoare de la vârsta de 8 ani. Mustrările și bătăile proprietarului de iobagi i-a lăsat o impresie de neuitat în copilărie. Seismul din 1953 din stepa din nordul Tibetului a constituit o altă experiență tristă și de neșters în viața sa.

„În anul 1953 în satul meu natal s-a produs un cutremur. Multe corturi au fost distruse. Viața țăranilor și a păstorilor, de altfel proastă, a devenit și mai grea. Guvernul feudal de atunci nu a redus sau anulat deloc impozitele. Și ultimul strop de unt din familia noastră a fost luat drept impozit."

În Tibetul de atunci funcționarii și călugării de rang superior, ca și nobilimea erau latifundiarii care se bucurau de mare influență și privilegii politice și economice. Kelzang Yeshe, cercetător la Academia de Științe Sociale din Tibet a arătat:

„Milioane de iobagi au devenit în societatea feudală bazată pe iobăgie unelte vii călcate în picioare, nefiind tratați ca oameni. Înainte de reforma democratică din Tibet, toate mijloacele de producție, precum și resursele forestiere și de apă erau în mâinile latifundiarilor, care reprezentau doar 5% din populația Tibetului."

Asuprirea și exploatarea, mai ales exploatarea până la epuizare a forțelor umane și a resurselor materiale în sistemul politico-religios unitar, au blocat creativitatea populației locale. La mijlocul secolului trecut, în Tibet erau peste 2700 de temple cu 120.000 de călugări, reprezentând 12% din populația regiunii. Circa o pătrime din bărbați se călugăreau. Numărul mare de temple și călugări ca și manifestările religioase prea frecvente au stors și consumat exesiv resursele umane și materiale din regiune, lăsând vreme îndelungată Tibetul într-o stare înapoiată.

Proclamarea în anul 1949 a Republicii Populare Chineze a adus o rază de speranță populației tibetane aflate în mare suferință. Guvernul popular central din China a semnat la 23 mai 1951 cu autoritățile locale tibetane de atunci Protocolul privind eliberarea pașnică a Tibetului, realizând astfel eliberarea fără conflict a acestei regiuni. Concomitent cu sublinierea importanței restructurării sistemului social din Tibet, în document s-a exprimat o atitudine prudentă față de măsurile de reformă.

Dar o parte din grupul de conducere a regiunii se opunea reformei, încerând să păstreze sistemul feudal iobăgesc. Intrând în cârdășie cu forțele ostile Chinei, au pus la cale o răscoală armată cu scopul de a separa Tibetul de patrie. Pentru menținerea unității statului și apărarea intereselor fundamentale ale populației tibetane, guvernul central popular a luat măsuri energice și, alături de populația locală, a suprimat răscoala. Kelzang Yeshe a precizat:

„Guvernul central a decis înăbușirea răscoalei concomitent cu începerea reformei. În zonele unde au fost semnalate răscoale s-a aplicat mai întâi reforma. S-a introdus separarea departamentelor politice de cele religioase, acordând totodată protecție activității religioase normale. Au fost confiscate bunurile de producție ale stăpănilor de iobagi și ale agenților acestora, care au fost date iobagilor. Datorită faptului că măsurile luate corespundeau realităților tibetane, acestea au câștigat sprijinul nu numai din partea maselor populare, ci și din partea călugărilor. Drept urmare restructurarea democratică s-a terminat în condiții bune în numai în 2 ani.

Odată cu aprofundarea reformei democratice, s-a ridicat și nivelul de trai al populației tibetane. Oamenii au exprimat sprijin tot mai mare pentru măsurile luate de guvernul central.

Dragi prieteni, cu aceasta am încheiat ediția de astăzi a rubricii consacrate minorităților naționale. Vom continua în ediția următoare să vorbim despre realizările din Tibet în cei 50 de ani de la începerea reformei democratice în regiune. Realizatoarea și prezentatoarea Lin Ting vă mulțumește pentru atenție și vă spune la revedere, pe săptămâna viitoare.

Pe aceeași tema