Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2009-01-07 21:01:45    
România, în ochii unei fete din Hong Kong

cri-1
Chu: Bună seara, stimați ascultători! Sunt prietena dv. Chu Qunli. Voi prezenta împreună cu colega mea Li Xin prima ediție din anul 2009 a rubricii „Puntea prieteniei".

Li: Bună seara, dragi prieteni! Li Xin vă salută de la Beijing.

Carol călătorind în România

Chu: Li, tocmai ne-am întors la treabă după revelion. Cred că la fel ca noi, prietenii noștri români și moldoveni au proaspătă în memorie atmosfera deosebită a sărbătorilor de iarnă.

Li: Aș fi vrut foarte mult să plec încă o dată în România ca să mă reîntâlnesc cu prietenii mei români și să mă bucur de obiceiurile tradiționale românești de sărbători.

Carol Chung împreună cu un păstor român

Chu: Am auzit că ai o prietenă din Hong Kong care a predat cursuri de chineză și engleză la universitatea din Sibiu în anul academic 2003-2004, când tu făceai specializarea tot acolo. Ea a călătorit singură în multe localități din România în timpul vacanțelor de Crăciun și Paște și cu alte ocazii.

Li: Da, așa este. Este vorba de Carol Chung, absolventă cu specializarea în pedagogie engleză a Universității Hong Kong. Actualmente lucrează ca reporter la publicația „The Standard". Am invitat-o să viziteze postul nostru de radio în august anul trecut, când a fost trimisă de publicație să relateze despre jocurile olimpice de la Beijing.

La cursul de limba chineză

Chu: Știu că i-ai luat și un interviu. Hai să le vorbim astăzi ascultătorilor despre această fată. Ce zici?

Li: De ce nu? Propun să ascultăm mai întâi ce a spus Carol despre Paștele petrecut de ea într-un sat din nordul României.

„Am auzit că în nordul României sunt multe mănăstiri vechi din lemn. Am hotărât să vizitez o familie de țărani și să văd cum petrec ei Paștele. Am mers într-un sat și am bătut la ușa unei case. Gazda a fost foarte amabilă. M-a poftit să intru înăuntru și m-a invitat să mă merg în Noaptea Învierii împreună cu membrii familiei la biserica din sat, ca să văd slujba de acolo."

Li: Carol mi-a spus că a cumpărat destul de multe obiecte de artă în decursul acestei vizite. I-a plăcut cel mai mult fața de masă cu florile brodate de către amfitrioana ei din satul vizitat. Carol își acoperă și acum cu ea calculatorul pe care-l are acasă în Hong Kong.

Chu: Cum a comunicat Carol cu membrii acestei familii de țărani? În română?

Li: Știe doar câteva cuvinte românești. A vorbit cu ei în limbajul gesturilor. N-a fost prea greu. Dar lucrul cel mai admirabil este că a călătorit în România pe jos și a făcut autostopul. Carol a explicat de ce nu i-a fost teamă de acest lucru, pe care mulți prieteni ai ei din Hong Kong îl consideră prea periculos într-o țară străină.

„În opinia mea românii sunt foarte buni la inimă. În comparație cu alte țări, aveam mai puține temeri în România. Am fost în alte câteva țări est-europene, cum ar fi Ungaria, Slovacia și Cehia. Probabil, datorită originii latine a poporului român, mi se pare că acest popor este mai cald."

Chu: Am înțeles că a călătorit astfel în multe locuri din România.

Li: Da. Dar i-a plăcut cel mai mult Sibiu, unde a predat cursuri.

„Sibiul este un orășel tipic european. Are multe străduțe vechi, bine conservate. Aflat în zona Transilvaniei, este un oraș reprezentativ."

Chu: Mă interesează cum a ales Carol să predea cursuri în România.

Li: Lui Carol îi plac foate mult excursiile. Visează să călătorească în întreaga lume și să stea câte un an în fiecare țară. Fiind dornică să cunoască Europa, a ales mai întâi o țară est-european㠖 aceasta fiind România – ca primă destinație a călătoriilor sale pe continentul european. Iată ce ne-a spus:

„Un profesor al meu de facultate a predat cursuri de limba engleză la Universitatea Cluj. El cunoaște un profesor de la universitatea Lucian Blaga de la Sibiu. M-a introdus lui și apoi am avut acest prilej. Dar în trecut eu nu știam aproape nimic despre România."

Chu: A povestit Carol ceva interesant despre activitatea sa de profesor la Sibiu?

Li: Desigur. Pentru că am petrecut împreună un an de zile la Sibiu, interviul a fost de fapt o conversație liberă despre viața noastră plăcută de acolo. Așa cum am spus la începutul emisiunii, specialitatea lui Carol este pedagogia engleză. Ea a explicat de ce a hotărât să predea și limba chineză la Sibiu.

„Am considerat că la fel ca în alte localități românești, foarte puțini oameni cunosc limba chineză la Sibiu și au puține cunoștințe despre cultura chineză. Deși nu sunt expertă în cultura chineză, am crezut că dacă pot să le prezint ceva, va fi binevenit."

Li: Pentru a stârni interesul studenților săi pentru cultura țării noastre, Carol le-a cântat la erhu (instrument tradițional chinezesc cu două corzi) și a cerut mamei sale să-i expedieze prin poștă pensule, tuș, și alte obiecte ca să scrie pentru studenții săi texte în caligrafia chinezească. Carol mi-a mărturisit:

„Am cântat câteva piese, cum ar fi Luna reflectată de lacul Erquan și Râul regretelor. Le-au plăcut foarte mult. Am învățat în timpul liber să cânt la vioară cu o profesoară română. Am cântat și la erhu pentru ea. Mi-a spus că cele două instrumente muzicale seamănă. I-am dăruit un CD cu melodii la erhu. A fost foarte bucuroasă."

Li: Eforturile lui Carol n-au fost zadarnice. Mi-a explicat că deși din cauza programului prea încărcat, majoritatea stundeților săi n-au putut să învețe toate cursurile de limba chineză, două fete au reușit să frecventeze toate cursurile în limba noastră. Ea a spus:

„Una din cele două fete a fost interesată să practice caligrafia chinezească, folosind pensula dăruită de mine. A învățat așa de bine limba chineză, încât am găsit pentru ea un prilej de a învăța cu bursă limba chineză la Beijing. Din păcate, din cauză că încă n-a terminat facultatea, a abandonat această șansă. Dar fata dorește foarte mult să viziteze, ori să facă în viitor studii în China."

Chu: Carol este într-adevăr o bună profesoară.

Li: Da. Mi-a povesitit că nu doar la cursurile de chineză, dar și la cele de engleză a prezentat multe aspecte legate de cultura chinezească și de diferențele dintre aceasta și cea occidentală. Ea a menționat fericită că doi dintre studenții ei au reușit cu ajutorul său să predea limba engleză în provincia Henan din țara noastră.

„Ei au stat doi ani la Anyang, predând cursuri de limba engleză la universitatea unde eram profesoară. Ei pot vorbi fluent limba chineză. Au fost mulțumiți de condițiile de viață și muncă oferite de universitate."

Li: I-am propus lui Carol să transmită ceva prietenilor ei din România prin intermediul emisiunii noastre.

„Îmi cer scuze că nu v-am scris prea mult în acești patru ani din cauza timpului. Dar sunt convinsă că ne gândim mereu unii la alții."

Carol acordând un interviu

Li: În încheierea interviului Carol a arătat că viața sa de un an în România i-a adus bucurie, prietenii și cunoștințe. Dacă va mai avea ocazia, va vizita încă o dată România, ca să vadă schimbările de acolo de după aderarea la Uniunea Eurpeană.

Chu: Li, te admir mult că ai o prietenă așa de bună! Dar timpul acordat rubricii noastre este prea limitat! Trebuie să ne oprim aici.

Li: Ce să facem? Hai săi încheiem ediția de astăzi cu ce a spus Carol în românește.

Carol în vizită la RCI

„Bună ziua! La revedere!"

Chu, Li: La revedere, dragi prieteni!

Pe aceeași tema