Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2009-01-05 17:08:53    
Schimbările uriașe în cei 30 de ani de reformă și deschidere în Tibet (I)

cri-1
 

Qunpei Ciren (stanga)

În cei 30 de ani de reformă și deschidere Regiunea Autonomă Tibet a suferit schimbări uriașe odată cu dezvoltarea țării. Agricultura și zootehnia din regiune au cunoscut o mare dezvoltare și nivelul de trai al locuitorilor s-a ridicat. Realizări uriașe au fost înregistrate și în ce privește deplasările populației și asistența medicală. Vom consacra două ediții pentru a vă prezenta schimbările petrecute în această regiune din vestul Chinei în cei 30 de ani de reformă și deschidere. Astăzi transmitem prima parte.

„Grupul nostru de companii Darewa are în subordonare 8 firme. Capitalul fix al companiei noastre depășea 500 de milioane de yuani în 2007", spune Qunpei Ciren, bărbat de peste 50 de ani, fondatorul companiei. Qunpei s-a născut într-o familie de iobagi din ținutul Renbu din Tibet. În anul 1982 a înființat o echipă de constructori numită Darewa. În urma a 20 de ani de dezvoltare echipa Darewa a devenit cea mai puternică companie privată de profil din regiune, iar Qunpei Ciren e considerat un mare întreprinzător provenit din rândul țăranilor.

Însă în Tibet mai sunt mulți cu o experiență similară cu a lui Qunpei Ciren. La circa 10 km de Lhasa, reședința Regiunii Autonome Tibet, se află un sat, Zangre, supranumit Satul Laptelui. Săteanca Basang este considerată cea dintâi îmbogățită de aici. Are cea mai mare crescătorie de vite. Basang a spus că în trecut creștea vaci doar pentru consumul propriu, însă acum acestea reprezintă principala sursă de venit a familiei.

„Am în crescătorie 35 de vaci, care produc zilnic peste 200 kg de lapte. Excluzând cheltuielile cu salariile pentru 11 lucrători și pentru furaje, câștigul anual depășește 70.000 de yuani."

În anii '80 ai secolului trecut, familia lui Basang, ca și multe alte familii de păstori tibetani, creștea câteva vaci pentru necesarul vieții cotidiene ale familiei. În anul 1994 Basang a vândut vacile crescute de câțiva ani și cu un credit în sumă mică oferit de guvern a luat 6 vaci de rasă, apucându-se să producă lapte și unt. În anul 2003 Basang a deschis prima hală de fabricare a iaurtului din satul Zangre, promovând totodată produsele lactate de marca Bazha.

Intrând în noua ei casă, o clădire cu etaj și o suprafață totală de peste 400 mp, se pot vedea aproape toate aparatele de uz casnic, cum ar fi televizor color, frigider, mașină de spălat rufe. Femeia crește pe lângă casă zeci de vite și oi. Magazia îi este plin de cereale. Basang trăiește acum o viață fericită la care nu a îndrăznit să viseze niciodată în trecut.

Majoritatea fondurilor necesare afacerii lui Basang sunt asigurate de credite cu sume mici oferite de stat. Satul Baiding din cel mai mare sector agricol din suburbia orașului Lhasa are cel mai ridicat nivel de mecanizare. Săteanul Caidan Pingcuo din acest sat ne-a informat că pentru ridicarea producției agricole, statul asigură 80% din fondul necesar pentru mecanizare, iar restul de 20% este suportat de ei.

„Fiecare gospodărie din satul nostru dispune de mașini agricole, ceea ce ne-a asigurat o mai mare eficiență în producția agricolă. Venitul meu anual este acum de peste 30.000 de yuani, de 3 ori mai mult în comparație cu acum câțiva ani."

Pe aceeași tema